Radu Cosașu este un scriitor atipic în peisajul mioritic, de tip deal/comedie – vale/jale. Aparține unei generații ce traversează azi patru poli de viață: așa-numita generație ’60, canonizată de la 20 de ani, dar prost citită azi, sau uitată cu desăvîrșire (Velea, Mazilu, Paul Geor­gescu, Mihai Giugariu ş.a., ca să ne referim doar la prozatori), din varii motive. Și ideologice, dar și din comoditatea comitagiilor din zona istoriei literare de a citi altfel, mai relaxați, cărți, și nu autori. Cosașu a beneficiat pe parcursul existenței sale de jurnalist-literat-cronicar sportiv-teleast de lecturi multiple. Și de diverse situări în tabelul mendeleevian al literaturii române. Nu mai insistăm. Ajuns în faza de Opere, acum apare un volum V ce cuprinde Supraviețuirile 3. Logica (Editura Polirom, 2013), cu o cronologie jucăușă comisă de autor și, drept prefață, o cronică din… 1985 a lui… Nicolae Manolescu. Hm. Se putea veni și cu un text nou, la urma urmelor, dacă tot se face atîta (u)caz de texte reluate. Mare scofală, în fond. Ideea ar fi că fiecare recitire poate aduce semnificații noi, vizavi de un autor sau de altul. Oricît de canonizat ar fi. Altă belea și canonizarea asta, după care se orientează azi valuri după valuri de masteranzi și doctoranzi care scriu în delir despre te miri ce. Fără să înțeleagă nimic din ce se consumă între doamna cu cățelul și dragul ei domn Gurov sau de ce oare n-a divorțat Anna Karenina și nu s-a măritat cu Vronski, în loc să se arunce ca proasta în fața trenului. Ca să aibă Pro TV-ul ce să mai anunțe cu vocea inubliabilă a Andreei Esca în materie de nenorociri. Amintim de toate aceste fapte ale realității, de ieri sau de azi, ale vieții sau literaturii, pentru că din aceste balans și-a clădit, nu lesne și nici repede, ceea ce este mai valoros în creația prozatorului Radu Cosașu. Ciclul de povestiri/nuvele/schițe care-l fixează defini