Nu, n-am înnebunit, nici nu m-am apucat și promit că nici n-o să mă apuc vreodată să scriu poezie, doar că, navigând pe net după furtuna de Rusalii, am descoperit că unii i-au văzut latura frumoasă și s-au grăbit să ne-o arate și nouă, cârcotașilor care am simțit apa de ploaie și-n ochi. E cazul lui Silviu, despre care am mai scris aici, și pe care îl bănuiesc serios bolnav de gândire pozitivă, dar îi recomand să nu se trateze. Altfel, n-o să mai am ocazia, și nici voi, să fie clar, să vedem pe sypfoto.blogspot.com cât de frumoasă poate fi o furtună întunecată și gălăgioasă. Sigur, jocurile alea de lumini îi dau tot farmecul, dar important e că a avut cine să le surprindă. Sunt și niște cursuri de fotografie pe-acolo, dar pentru că textul ăsta e, în mare, despre furtună, trebuie să mai zic că îl cred în stare pe Silviu să stea cu obiectivul chiar și pe o tornadă, gata să-i capteze paradoxul de grație și forță, moment care, din pură invidie, sper să se amâne cât mai mult.

Nu, n-am înnebunit, nici nu m-am apucat și promit că nici n-o să mă apuc vreodată să scriu poezie, doar că, navigând pe net după furtuna de Rusalii, am descoperit că unii i-au văzut latura frumoasă și s-au grăbit să ne-o arate și nouă, cârcotașilor care am simțit apa de ploaie și-n ochi. E cazul lui Silviu, despre care am mai scris aici, și pe care îl bănuiesc serios bolnav de gândire pozitivă, dar îi recomand să nu se trateze. Altfel, n-o să mai am ocazia, și nici voi, să fie clar, să vedem pe sypfoto.blogspot.com cât de frumoasă poate fi o furtună întunecată și gălăgioasă. Sigur, jocurile alea de lumini îi dau tot farmecul, dar important e că a avut cine să le surprindă. Sunt și niște cursuri de fotografie pe-acolo, dar pentru că textul ăsta e, în mare, despre furtună, trebuie să mai zic că îl cred în stare pe Silviu să stea cu obiectivul chiar și pe o tornadă, gata să-i capteze par