Prăfuit, poluat, aglomerat, zogomotos şi obositor, aşa arată în ochii celor mai mulţi Capitala României astăzi. Cu secole în urmă, Hilariopolis, cum era supranumit, era un spaţiu al podgoriilor şi al cârciumarilor care forţau graniţele oraşului pentru a scăpa de taxele statului. Deşi nu acoperea necesităţile oamenilor, Bucureştiul era un loc al viţei de vie, lucru atestat chiar de numele unor străzi pe care păşim încă.

Faptul că România este printre primele ţări din lume în ceea ce priveşte producţia de vin nu mai este o noutate. Datele oficiale oferite de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV) arată că ţara noastră se află pe locul zece în lume la suprafaţa ocupată cu viţă de vie şi locul cinci la nivel european. Mai mult decât atât, în România erau cultivate aproximativ 205.000 de hectare cu viţă de vie în 2012, dar şi consumate 2,6 milioane de hectolitri, consum care poziţionează România între primele 20 de state din lume.

Bucureştiul din urmă cu 400 de ani, zonă viticolă

Cu toate că zona capitalei României nu a fost niciodată considerată una viticolă în sensul real al producţiei de vin, al podgoriilor tradiţionale, a existat o perioadă când oraşul era împânzit de viţă de vie, când faţa oraşului era complet diferită, când oraşul doldorea de vin, struguri şi rachiu.

”Putem spune că zona Bucureştilor era acum 400-600 de ani şi o zonă viticolă şi asta şi pentru că existau mai multe dealuri. Bucureştii erau la liziera dintre Codrii Vlăsiei şi Câmpia Bărăganului, iar oamenii cultivau frecvent viţa de vie, chiar mai mult decât pomii fructifieri ori legumele”, explică istoricul Dan Falcan.

Istoricul este de părere că oraşul era, totuşi, în primul rând, un adevărat centru comercial unde negustorii de toate felurile se întâlneau şi făceau schimburi, produse textile pentru produse agricole şi aşa mai departe. Peste acest aspect, chi