Ma gandesc la coabitare. Am anuntat, nu cu mult timp in urma, sfarsitul ei. In sensul ca nici Traian Basescu si nici premierul Victor Ponta nu mai au nevoie sa tina intelegerea verde. Este oare prea devreme pentru ca infamul pact de coabitare, care a creat atat de mult rau USL, sa fie denuntat? Sau este cumva prea tarziu? Daca facem bilantul, daca numaram bilele albe si negre, vom afla raspunsul.
Cel putin la nivel declarativ, atat Traian Basescu cat si Victor Ponta au motivat pactul de coabitare prin nevoia de a instaura raporturi de normalitate la nivelul conducerii statului. In sensul ca, o intelegere la varf ar reprezenta o garantie pentru restabilirea bunelor raporturi cu partenerii din Uniunea Europeana si Statele Unite. Daca acesta a fost obiectivul real, atunci el a fost atins. Victor Ponta, in calitate de premier, are in prezent relatii cat se poate de amiabile cu liderii politici europeni si nu exista niciun semnal ca lucrurile ar sta altfel la Washington. Pentru a atinge acest rezultat, USL si-a sacrificat unul dintre cele mai importante obiective, asumat in campania electorala, si anume scoaterea din dispozitiv a tot ceea ce a reprezentat regimul Traian Basescu.
Si ce a mai sacrificat USL? Pana una alta, a sacrificat independenta justitiei. Prin acceptarea numirii lui Kovesi la conducerea DNA, prin extragerea unui tehnocrat de la conducerea Ministerului Justitiei, prin concesii facute Consiliul Suprem al Magistraturii, prin acceptarea chiar a candidaturii Iuliei Motoc la CEDO, prin sacrificarea Comisiei de Ancheta Birsan, prin acceptarea unor compromisuri cu Asociatia Procurorilor, cum ar fi recunoasterea oficiala a statutului de magistrat al acestora. Tot pe altarul coabitarii a fost, pana la urma, sacrificat si Marga. O data prin scoaterea lui de la Ministerul de Externe, a doua oara prin sacrificarea acestuia din functia de presedinte IC
