În sistemul aproape cert cu 18 echipe în prima ligă, Rapidul face parte din programul de lucru al preşedintelui LPF. Socoteala e simplă, Rapidul pe prima scenă e o idee care mulţumeşte televiziunile şi le dă imbold pentru semnarea unui contract la fel de generos cu cluburile ca şi până acum. Plus că, salvat în ceasul al doisprezecelea, clubul din Giuleşti ar fi îndatorat salvatorului, măcar pentru o perioadă publicul de acolo nemairiscând să intre sub incidenţa Legii 4 pentru diversele trimiteri la brutărie.

Mai e doar un amănunt, nu se ştie cât de important. Anume acela că Rapidul n-are licenţă. Şi ce dacă n-are? Nu putem să spunem că licenţierea e facultativă? Păi, nu prea putem! Pentru că alte cluburi, care şi-au făcut lecţiile şi şi-au luat licenţa, au dat bani, sute de mii, poate peste milionul de euro pentru a-şi achita datoriile la stat, la angajaţi sau la terţi. Unele dintre ele, dând întâietate acestui gen de plăţi, au rămas fără fonduri pentru a-şi întări loturile şi au retrogradat. Sigur că ele n-au carura Rapidului, dar licenţierea, pusă pe post de condiţie obligatorie, nu ţine cont de carură.

Dacă se va face această excepţie, iar Rapidul ar fi lăsat în primul eşalon pe criterii sentimentale, înseamnă că de-acum încolo nimeni nu va mai face niciun efort să-şi ia licenţa, iar departamentul condus de dl. Duru va deveni inutil. Dacă se încalcă regula pentru Rapid, atunci ea va putea fi încărcată pentru oricine altcineva. Cluburile nu vor mai face nicio plată către nimeni, iar campionatul va deveni un fel de rai al datornicilor.

Chiar dacă suporterii Rapidului sunt mulţi, înfocaţi şi trecuţi printr-o grămadă de necazuri, ei vor trebui să priceapă că legea e una pentru toţi. Că trebuie să-şi ducă crucea aşa cum le-a fost pusă în spinare şi că un an la matineu nu numai că trece repede, ci te şi ajută să revii fortificat. Resp