A fost o perioadă în care n-am scris nimic. Îmi spuneau prietenii despre lene sau plictiseală! Sincer vă spun că mi-a fost lehamite de tot ce vedeam în jurul meu, de tot ce se întâmpla pe toate planurile. A fost perioada în care de două ori am avut biletele de avion în buzunar, pe ruta Budapesta – Londra – Montreal şi tot de două ori le-am pierdut. Dacă aţi şti ce luptă s-a dat în sufletul meu, ce trăiri sufleteşti, ce oftaturi şi suspine! Uneori îmi vine să las baltă totul, să le dau naibii şi să-mi iau câmpii, să plec undeva, unde mai e şi altceva dincolo de interese, dincolo de găşti, grupuri şi grupuliţe. Mă întreb: Să fie acesta doar păcatul târgului mic, în care nu s-a întâmplat nimic în afară de bârfe, de invidie, de răutate, de falsitate? Greu de acceptat aşa ceva. Poate că m-a oprit de la plecare această televiziune la care încerc să fiu ceea ce sunt. Aici n-am fost înşelat! Sunt sigur că am făcut fapte bune şi nici nu pot crede că aş putea face altfel. Un lucru bine făcut, de care aş putea fi mulţumit, măcar parţial, rămân cărţile scrise de mine. Deşi îmi dau seama, încerc să mă autoliniştesc, ştiind că lumea-i înşelătoare şi că doar aparenţele mai contează pentru unii. În doi ani de Montreal, m-am dezobişnuit de sărbătorile multe, una după alta. Cred că lasă impresia că poporul nostru trăieşte într-o veselie continuă, adăugând şi sărbătorile religioase. Să fiu sincer, biserica ortodoxă sătmăreană m-a atras mult şi m-a legat sufleteşte. Am cunoscut preoţi minunaţi, oameni simpli, modeşti, bine pregătiţi, care ştiu să-l transforme pe om în bun, uman şi trainic. Preoţii V. Paşca, D. Lostun, A. Sabou sunt doar câteva exemple. Nu-mi plac cei care transformă biserica şi sfântul altar în tribune electorale. M-au scârbit astfel de practici. M-a atras ziarul nostru, pe care-l vreau mai curat, mai util pentru diversele categorii de oameni. Prin publicarea unor mater