După 2.000 de ani în care la Roşia Montană s-a trăit din minerit, localnicii au ajuns într-o situaţie dramatică din cauza lipsei locurilor de muncă. Speranţele lor se leagă tot de exploatarea zăcămintelor de aur şi de pornirea proiectului minier

La Roşia Montană (localitate atestată documentar din anul 131 d.Hr.) s-a făcut minerit vreme de aproape 2.000 de ani. Încă din vremea romanilor, oamenii s-au afundat în măruntaiele pământului pentru a căuta aur. O muncă grea şi periculoasă, din care unii au făcut averi, iar alţii au câştigat cât să-şi ducă traiul de la o zi la alta. Aşezată pe un munte de aur, Roşia Montană devenise, la începutul secolului XX, o aşezare cochetă, cu străzi pietruite şi iluminate, cu cazino, cinematograf şi sală de bal cu oglinzi veneţiene.

Apoi a venit comunismul, cu toate ale sale. Centrul istoric s-a degradat, s-au construit şi câteva blocuri, dar roşienii tot din minerit au trăit. După Revoluţie, exploatarea de stat a mers din rău în mai rău, a început să trimită oamenii în şomaj, până în 2006, când s-a închis de tot. Unii au plecat să caute de muncă în alte zări, alţii au rămas, aşteptând vremuri mai bune. În prezent, aproximativ 70% din populaţia aptă de muncă a Roşiei Montane nu realizează venituri din salarii.

Aflaţi într-o situaţie disperată, roşienii privesc spre viitor cu îngrijorare, dar şi cu speranţă. Dincolo de afirmaţiile celor care se opun mineritului, că Roşia Montană ar putea trăi din culesul ciupercilor şi împletirea coşurilor de nuiele – propuneri pe care localnicii le consideră nerealiste –, oamenii aşteaptă să repornească mineritul. Proiectul minier propus de compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), aflat în evaluare de ani de zile, are şi o componentă de dezvoltare durabilă, care prevede restaurarea obiectivelor de patrimoniu cultural şi introducerea lor în circuitul turistic. Lucrările am