O serie de evenimente recente au ridicat mai multe semne de întrebare importante referitoare la poziţia României în jocul geostrategic în care este implicată: s-a decis Traian Băsescu să dezheţe relaţiile cu Rusia? Dacă da, este iniţiativa noastră sau este o mişcare sugerată de Statele Unite? Dacă nu, atunci ce a căutat la Bucureşti Nikolai Patruşev, secretarului Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse? Cum va afecta această vizită extrem de importantă principalele subiecte de dispută: Moldova, scutul antirachetă, preţurile mari la gazele importate? Va schimba în vreun fel parametrii parteneriatului nostru strategic cu SUA?

La prima întrebare, răspunsul este foarte clar. Vizita de acum două săptămâni a fost iniţiativa ruşilor. A fost decizia lor de a răspunde pozitiv, abia acum, unei serii lungi de invitaţii adresate de Bucureşti cu scopul de a deschide o comunicare diplomatică mai consistentă. Şi chiar dacă a fost în mare parte tot alegerea lor ca vizita lui Patrushev să aibă loc aproape simultan cu cea a şefului CIA, John Brennan, implicarea Statelor Unite în această iniţiativă, pe care vroiau să o sugereze astfel, a fost ca şi inexistentă.

Decizia României de a impulsiona relaţiile cu Rusia a fost una din proprie iniţiativă, luată în urmă cu mai mulţi ani. A coincis practic cu momentul în care teoria capului de pod către alte avanposturi în coasta Rusiei, promovată de unii din apropiaţii preşedintelui George W. Bush, a începuse să piardă adepţi chiar şi la Bucureşti.

Până ca aceste eforturi de deschidere să ajungă să fie încurajate de administraţia Obama, ele au fost salutate de alţi aliaţi importanţi, care făcuseră până atunci numeroase diligenţe în acest sens, dar fără succes. Chiar dacă sunt animaţi de interese diferite, atât marile puteri europene cât şi succesorii lui Bush şi Chenney care privesc cu mai mare îngăduinţă aventurile neo-