Cam aşa s-ar rezuma tabloul politic după ce Curtea Constituţională a decis ca pragul de prezenţă de 30% să devină constituţional abia peste un an de la adoptare. Dar dacă am răsturna tabloul? Adică... râde Dragnea, râde Antonescu, plânge Băsescu? Care ar fi raţionamentul?
Oficial, Liviu Dragnea vrea să dea drumul la regionalizare odată, e un proiect cu care se identifică, el nu renunţă niciodată. “Eu nu renunţ la idee, nici la prima (revizuirea), nici la a doua (regionalizarea)”, promite vicepremierul. Şi imediat i-a venit şi a treia idee, să organizeze un referendum pe mai multe zile, ca să aibă de unde să adune pragul actual de 50%+1 cetăţeni cu drept de vot. Dar mai are şi “o variantă de rezervă”, să aplice regionalizarea în două etape, abia în a doua urmând să fie nevoie de modificarea Constituţiei.
Mai în spate, ferite de ochii noştri, sunt presiuni importante din teritoriu pentru noile funcţii regionale, pentru fondurile care, se spune, vor veni şuvoi. Toţi sunt grăbiţi, dar mai ales social-democraţii, care nu au văzut puterea din 2004 (guvernul PDL-PSD nu se pune). Cum să le spună “generalul” Dragnea locotenenţilor săi să păstreze poziţia cu orice preţ, până la anul, pentru că acum nu este sigură victoria într-un eventual referendum pe revizuire?
Noroc cu decizia CCR. Acum are şi motiv oficial să amâne, să mai reducă presiunea doritorilor de funcţii, dar şi ţap ispăşitor, Curtea, mai ales că mulţi români nu au atenţia distributivă, nu pot să înjure şi CCR, şi Guvernul. Deci, râde Dragnea.
Ce declară Antonescu? Şeful liberalilor spune deja, vorbind despre sine la persoana a treia: “Crin Antonescu poate să candideze la Preşedinţie (...) şi poate să exercite mandatul prezidenţial foarte bine şi cu actuala Constituţie...”. Gura păcătosului... Adică de ce nu un prim-mandat de cinci ani. În plus, ştie şi el că e greu să aduci 50%+1 la refere
