Ca un greiere care se naște ca să fie înghițit, în chinuri, de vrabie, Antonie Ruset s-a născut, a trudit și a uneltit ca să fie stîlcit, bătut cu maiul și întins pe roată în subteranele Stambulului. La origine grec, poate chiar întemeietorul blazonului Rosetti, Ruset era strigat pe numele său natural Kiriță Draco, un nume pe placul mai multor hamali vînoși din portul Pireu, care i-au cunoscut mama în diferite faze ale beției. În 1661, Kiriță vine în Moldova să se îmbogățească, la fel cum veneau în acele vremuri sălbatice tătarii, turcii și cazacii. În locul focului și al iataganului, eroul nostru folosește viclenia și complotul, arme cu mult mai tăioase cînd venea vorba de tăiat bucăți din avuția țării.

În slujba domnitorului Eustație Dabija, el se face numit capuchehaie la Înalta Poartă, unde își începe lucrarea sinucigașă pe lîngă pașale și viziri. Domnia o dobîndește cu ajutorul celor 60 de pungi cu galbeni împrumutați de la cămătari. Banii urmează să fie înapoiați din jafurile cuprinse în planul de modernizare a Moldovei. Între 1675 și 1678, Kiriță Draco, zis Antonie Ruset, domnește pe tronul de la Iași după zicala "nici cal, nici măgar", adică trădîndu-i cînd pe turci, cînd pe polonezi. Lucrurile nu puteau rămîne așa, iar sultanul așteaptă doar ca Antonie să strîngă ultima rată a birului ca să-l mazilească și să-l invite mieros într-o minivacanță la Stambul. Cum pune piciorul în Topkapî, Ruset e înșfăcat de călăii specializați în domni duplicitari din Țările Române și tîrît în temnițele din subsol. Acolo i se smulg unghiile cu tot cu degete și mărturisiri, i se scot ochii, dinții, mațele și ideile filopoloneze din cap. Anchetatorii îl găsesc mai scurt decît media domnilor trădători și îl aduc la lungimea potrivită cu o instalație gîndită special. În vreme ce Imperiul Otoman își verifică tehnicile de chirurgie pe ceea ce a mai rămas din trupul lui, R