„Caracterul unui om nu se arată în momentele de confort, ci în cele de schimbări şi controverse”, spunea marele luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare, Martin Luther King. Am afirmat, în nenumărate rânduri, că defectul cel mai mare al preşedintelui Băsescu este neputinţa lui de a iubi oamenii. Ne-a arătat-o de multe ori, în evenimente care aveau nevoie de dovezi de umanism din partea şefului statului. Probabil că, din acest defect, decurg şi alte lacune de caracter, manifestate prin minciuni, declaraţii necontrolate, promisiuni neonorate, prietenii călcate în picioare şi o tendinţă constantă de a încălca sau de a se situa la limita legii. Mi-a reamintit toate acestea teribilul accident din Macedonia, în care au decedat 18 români plecaţi în concediu. Din partea preşedinţiei, am avut parte de un comunicat sec, în care se mulţumea autorităţilor macedonene pentru ajutor (absolut exemplar comportamentul celor din ţara din fosta Iugoslavie) şi se exprimau regrete pentru cele întâmplate concetăţenilor noştri. Sigur, o să spuneţi că sunt pretenţios şi că nu e obligaţia preşedintelui să se implice în astfel de situaţii. Atunci cum trebuie înţeles gestul preşedintelui şi al premierului macedonean de a se deplasa la spitalul în care erau răniţii români? Iar dacă unii consideră că Macedonia e o ţară prea mică pentru a lua lecţii de la ea, aş aminti că, în 2006, Traian Băsescu urma să se întâlnească cu Angela Merkel, cu ocazia forumului Bertelsmann. Numai că, din cauza accidentului feroviar de la Emsland, din nordul Germaniei, doamna Merkel i-a lăsat baltă pe preşedintele României şi pe toţi cei prezenţi la întâlnirea de mare importanţă pentru viitorul Europei, pentru a ajunge imediat la locul catastrofei. Catastrofă cam de aceleaşi proporţii cu cea de duminică seara, de lângă Podgorica. Dar este prea mult pentru conducătorii noştri să înţeleagă astfel