Pankration (pangration) reprezintă lupta cu “toate forțele”, fiind cea mai veche artă marțială mixtă care a aruncat în luptă corpul uman cu întreaga lui putere ofensivă și defensivă. În anul 648 î.Chr., și-a facut debutul în cadrul jocurilor olimpice grecești ca o combinație eficientă de box (gr. pygmachia) și lupte (gr. pále), având doar două interdicții: aceea de a nu iți mușca oponentul și de a nu ii scoate ochii. În Sparta nu exista nici o regulă în pankration.
El îmbrăca atât o formă sportivă prin participarea luptătorilor ca atleți la pentathlonul olimpic grecesc cât și una marțială, pankration-ul fiind inclus în atrenamentul obligatoriu al soldaților greci. Totodată a fost practicat asiduu de către hopliții spartani și soldații din falanga macedoneană, Alexandros fiind un admirator și un promotor al acestui tip de antrenament pentru luptă, organizând numeroase competiții. Pankration este considerat punctul de plecare în majoritatea artelor marțiale mixte moderne, existând o ipoteză potrivit căreia Alexandros ar fi dus, prin campaniile sale, acest tip de luptă până în Orient unde ar fi influențat inclusiv artele marțiale tradiționale asiatice.
Romanii l-au preluat in competițiile lor sportive (ludi) cu denumirea de pancratium. În secolul IV p.Chr. însă, atât pankration cât și luptele de gladiatori au fost interzise printr-un edict al împăratului bizantin Theodosius I. Desi în 1896, odată cu restaurarea Jocurilor Olimpice, pankration-ul nu a fost acceptat ca sport olimpic, cluburile si federațiile de pangration modern continuă să promoveze cea mai veche arta marțială mixtă.
La Festivalul Roman Apulum, în cadrul reprezentațiilor de duminică, 30 iunie (ora 16 – Poarta a III-a), veți urmări povestea unei competiții de pankration la care vor participa șase campioni olimpici greci invitați la Apulum de către împăratul filoelen Hadrian, pentru a