de Dumitru CHISELIŢĂ

dumitruchiselita@tribuna.ro

28 iunie 2013 21:44

257 vizualizari

A-A+

„Când eram odată june/Ştiam clopu' cum se pune”, spunea un cântec ciobănesc din Mărginime, pe vremea când muzica populară era ceva natural şi mişcător la inimă, nu behăiala sau urlăturile de le auzi acum la unii interpreţi, chiar cu „nume”, prezenţe vizibile pe scenă şi mai „invizibile” pe la nunţi şi alte evenimente „colaterale”. Era pe vremea când satul era sat şi oraşul oraş iar a fi ţăran nu era neapărat o insultă, ci un prilej de mândrie. Era vremea amintită de Nicolae Stan Petruţiu în cărţile sale „sălişteneşti”. Ultima dintre ele fiind cea de care vorbim aici, „Mai demult când eram june. Povestiri - unele auzite, altele trăite”, scoasă proaspăt, anul acesta, la Editura Salgo, care îşi face şi ea, de când o ştim, datoria (şi) de a mai şterge praful de pe trecutul zonei acesteia istorice a Sibiului, atât de citată în discursurile de la zile mari şi atât de ignorată în fapt.

Văzând ultima creaţie a neobositului Nicolae Stan Petruţiu, m-am simţit, oarecum mândru. Pentru că autorul m-a pomenit şi pe mine în ea (mulţumesc), pe post de „cauză” a noii sale creaţii. De ce? Pentru că, de fiecare dată când prezentam revista de cultură „Rapsodia” a cenaclului „George Topîrceanu” şi citeam „serialul” de povestiri studenţeşti post-belice semnate de autorul nostru, solicitam ca ele să fie „adunate în- tr-o carte”. Ei iată, avem cartea. Şi este aşa cum am aşteptat. Adică excelent scrisă, cursivă, limbajul e simplu dar atractiv, iar valoarea documentar-istorică (toate „poveştile”, ori trăite, ori auzite, sunt reale şi bine încadrate în timp) este consistentă.

Cartea are 11 „părţi”, incluzându-se aici şi prefaţa, şi glosarul de la final. Se numesc astfel: „Că de n-ar fi, nu s-ar povesti” („motivaţia” apariţiei acestui volum), „Săliştea-vatră de cul