Interesul viu de care se bucură plantele şi trata­mentele străvechi legate de ele se află în mare creştere în ultimul timp.

Tehnicizării excesive a lumii în care trăim i se opune preocuparea pentru co­mo­rile încă nedezgropate ale naturii, de mare folos sănă­tăţii tot mai precare a omului contemporan. Iar mare parte dintre aceste învăţături legate de plante au fost adunate în mânăstirile din Evul Mediu, care folo­seau şi ca aşezăminte pentru bolnavi. Îmbinate cu rugă­ciuni, mii de reţete au fost strânse în cărţi ce se află şi astăzi în rafturile bibliotecilor din mânăstirile Europei, o comoară de sfaturi simple, eficiente şi la îndemâna oricui. În fapt, noi leacuri de sănătate, pe care vi le punem la dis­poziţie, în speranţa de a vă fi de folos.

Lemnul-Domnului

Conform părerii medicilor medievali, Lemnul-Dom­nului (sau salvia europeană) are un grad de efi­cienţă foarte ridicat. Sămânţa lui are, mai ales, un pu­ternic efect sicativ (de uscare) şi, prin fierbere, se ob­ţine un decoct care com­bate cu succes nevralgiile sau durerile de piept. Decoc­tul vindecă, de asemenea, ast­mul, tusea, durerile de spate şi stările de isterie.

* Macerat în vin, Lemnul-Domnului are - în plus - un efect diuretic, purgativ, emena­gog şi calmant (în cazul gutei). Când este ars, mirosul lui alungă şerpii, iar fo­losit sub formă de băutură neutrali­zează acţiunea veninului.

* Lemnul-Domnului se foloseşte şi în caz de febră cu frisoane: se fierbe în apă, iar cu uleiul lăsat la fierbere şi cu planta propriu-zisă se fricţionează corpul.

* Folosit ca băutură, distruge vier­mii intestinali, iar fiert în apă, cu miez de pâine şi de gutuie, şi aplicat pe zonele bolnave, vindecă durerea sau inflamaţia ochilor. Combinat cu grăsime, dar şi singur, Lemnul-Dom­nului (Artemisia abrotanum) facili­tează extragerea din piele a aşchiilor şi spinilor. Pus sub