Olanda e cel mai mare investitor di­rect în România. O spune un ra­port efectuat, acum câteva luni, de Banca Na­ţională a României şi de Ins­titutul Naţional de Sta­tis­tică, raportat la anul 2011.

1,8 miliarde de euro nu sunt de ici, de colo, în vremuri de cri­ză. Dimpotrivă, mai ales când te gândeşti că banii vin de la o ţară care s-a cramponat în ultimii ani în pri­vinţa intră­rii României în Schengen, deşi asta îi afecta mult pe investitorii săi în ţara noastră. Dar asta e Olanda: o ţară prag­­­matică, oportu­nis­tă şi lipsită de pre­judecăţi. (N-aţi auzit un singur olandez să facă para­dă de faptul că ţara sa e liderul investiţiilor străine în Ro­mânia!)

Austria e al doilea mare investitor di­rect în ţara noastră. Reflex de fost imperiu, poate, întins timp de secole peste o treime din România. Cert e că Austria a profitat din primul moment de ocaziile de a face afaceri la noi şi nu a ieşit deloc în pierdere. Numai că nici aici volumul investiţiilor nu are acoperire într-o relaţie ieşită din co­mun între Viena şi Bucureşti.

Cu Germania, al treilea mare inves­titor, lucrurile sunt puţin diferite. Mai ales în ultimii ani, când "alianţa" de dreapta dintre cancelarul Angela Merkel şi preşe­din­tele Traian Băsescu a devenit de noto­rietate. Mai mult decât Franţa, al patrulea mare investitor, Germania s-a arătat mereu preo­cupată de starea de fapt politică şi econo­mică din România şi a presat, nu doar la nivel diplomatic, ci şi la nivelul mediului de afaceri, pentru ca Bucureştiul să facă paşi cât mai fermi şi mai rapizi spre ceea ce înseamnă valorile Occiden­tului.

Primele patru ţări cumulează 60% din investiţiile directe în România. Sub Fran­ţa, clasamentul BNR - INS nu mai men­ţio­nea­ză pe nimeni. Sub Franţa urmează "şi alţii". Anglia nu apare în topul rece al investiţiilor străine directe, dar punctează tot mai mult, în ultimul timp, la