Legenda spune ca Negru Voda, coborand Carpatii prin Fagaras, ar fi intemeiat orasul Arges pe la 1290. Distrus apoi de o invazie maghiara din 1330, in vremea lui Basarab I, orasul a fost reconstruit din temelii, iar incepand cu secolul al XVI-lea, poarta numele de Curtea de Arges, dupa ce, Neagoe Basarab Domnitor al Tarii Romanesti intre 1512 si 1521, a ctitorit cu jertfa si iscusinta legendarului mester Manole cunoscuta sa manastire.
De departe, cel mai apreciat si reprezentantiv monument al orasului, biserica ridicata de Neagoe Basarab in secolul XIV si cunoscuta drept Manastirea Curtea De Arges, reprezinta o adevarata nestemata arhitectonica, unica in sud-estul Europei. Manastirea, legata pentru eternitate de legenda mesterului Manole, este, de asemenea, necropola a primilor regi ai Romaniei (Carol I si Regina Elisabeta, Ferdinand I si Regina Maria), iar biserica episcopala din spatele acesteia adopesteste moastele Sfintei Filofteia, aduse din Bulgaria pentru a nu cadea prada invaziei otomane.
Faima zidirii ei a atras numerosi calatori romani si straini, care fascinati de frumusetea constructiei au spus: «si pentru a cuprinde totul intr-un singur cuvant, aceasta biserica este un giuvaer» (Paul de Alep). Aici ne-am oprit si noi in calatoria noastra prin Arges, unde ghidul manastirii ne-a povestit despre staruinta acestei constructii de rezista a provocarilor inca din negura timpurilor.
Inaugurata in data de 15 august 1517, pe locul vechii mitropolii a Ungro-Vlahiei (intemeiata aici de Nicolae Alexandru, in 1359), cu alai fastuos si oaspeti importanti, nu doar din tara ci si din strainatate si, cel mai important, in prezenta chiar a Patriarhului de la Constantinopol, manastirea din Arges a reprezentat, de asemenea, o modalitate prin care fondatorul acesteia, Nicolae Basarab, isi afirma pozitia in societatea medievala de la acea vreme, asa cum n
