Poate parea ciudat acest titlu pentru ca , din afara sistemului, se poate crede ca toti diplomatii ar trebui sa fie cu “coloana vertebrala” si sa-si impuna punctele de vedere in fata oricarui interlocutor, indiferent de gradul si de functia acestuia. In realitate, nu numai diplomatii dar si marea majoritate a functionarilor publici, adica salariatii care lucreaza intr-un sistem de stat, sunt supusi unor regulamente care le reduc substantial libertatea de miscare si de exprimare. Cu cat institutia este mai de elita, gen MAE, MAI, etc, rigorile sunt mai mari si , automat, lucratorii sunt in pozitia de-a aplica ceea ce-am invatat in armata, cei care am trecut prin asa ceva, respectiv ca “ordinul se executa si nu se discuta”. Pentru a putea intelege de ce am pomenit de aceste restrictii, la care sunt suspuse unele categorii de functionari, voi aminti despre o intamplare de acum opt ani, de pe vremea cand eram consul general al Romanei la Salonic, cand am organizat cea de-a doua editie a Festivalului de Prietenie Romano-Elena. Cu toate ca nu ne confruntam cu dificultatile financiare actuale, aduse de criza economica mondiala , bugetul Consulatului pe care-l conduceam nu permitea organizarea unei actiuni de mare amploare si, ca urmare, am gasit sponsori care sa ne suporte marea majoritate a cheltuielilor pe care le presupunea un asemenea Eveniment. Chiar daca donatorii acceptasera sa plateasca ei direct serviciile de cazare, transport, etc, in ideea de-a nu ne face noua donatii si de-a nu mai fi noi nevoiti sa justificam cheltuirea banilor, fiind o institutie de stat a trebuit ca totusi sa informam Ministerul nostru de Externe despre ceea ce urma sa facem. La randul sau MAE, fiind vorba despre o actiune culturala, a informat Ministerul Roman al Culturii , cum de altfel era si normal sa procedeze. Partea anormala a fost aceea ca Ministerul Culturii, de la ceea vr