de Viorel ANDRIESCU
28 iunie 2013 21:47
0 vizualizari
A-A+ Ce faci, Stelică, ţi-ai cumpărat butoi? Ce faci, mă, cu el, că abia s-a desprimăvărat?
- L-am primit...
- Mă gândem eu... Că nu te-ai fi apucat şi tu de pungăşii... Şi... ce-ai de gând?
- Ai auzit de ăla... celebru... cu butoiu'?
- De cine? De, Ştefănescu?
Cu vinu' lui falsificat de l-au băgat la temniţă comuniştii şi l-au lichidat?
- De Diogene, dom'le!!
- N-am auzit. Pe unde-a lucrat dumnealui că, după nume, nu-mi pare cunoscut?...
- Auzi la el: unde-a lucrat! E din Antichitate, bă!
- Şi? Ce-are-a face? Ţi-a făcut vreo vizită?
- Nas în nas! El era, că l-am recunoscut din prima! El era... cu lampa lui, pe care n-o stinge niciodată... Era luni dimineaţă... Alaltăieri...
- Cum, mă? Dimineaţa, să umbli cu lampa aprinsă? Ăla zici tu că-i om normal?
- Degeaba-ţi explic, Vasilache, că tu nu înţelegi...
- Fă-mă să pricep! În dimineaţa aia tu nu erai la slujbă?
- Mă învoisem... C-aveam aşa... o răguşeală...
- Şi ce căuta dânsu' printre noi... de la aşa distanţă?
- Un om!
- Te dai mare?
- Nu! Cum îţi spun, căuta un om.
- Şi... s-a izbit de tine, fericitule! Şi... care-i treaba cu butoiu'?
- Butoiu era casa lui!...
- Stătea în butoi?
- Da, mă, incultule! Ani şi ani a stat...
- În butoi?
- Cum îţi spun. Că trăia simplu. Şi... a stat acolo şi s-a tot gândit.
- La ce, mă?
- La noi toţi... ăştia de azi...
- Auzi, ia lasă vorbăria! Mai bine spune drept, ăsta cu butoiu'... le cam avea cu... suptu', aşa-i?
- Ce tot vorbeşti?
- Ştii ce cred eu? Golise butoiu' înainte de să-i slăbească vederea... Şi-acu' ce-ai de gând? Ţi-a trimis ceva?
- Mi l-a dăruit. S-a bucurat mult că m-a întâlnit. A zis că-i inspir încredere, că-i par un om cums
