Aeroportul „Ştefan cel Mare” Suceava a împlinit în 2012 nu mai puţin de 50 de ani de la deschiderea oficială. Momentul a fost marcat printr-o manifestare de amploare, un miting aviatic, însă evenimentul a avut loc într-o perioadă nu tocmai fastă pentru aeroport. De la al patrulea aeroport la nivel naţional, din cele 17 existente, aşa cum era considerat în anii '80, în momentul de faţă Aeroportul „Ştefan cel Mare” se regăseşte pe locurile 13 – 14, având doar o singură cursă pe zi.

Prezentul păleşte în faţa perioadei de glorie de la sfârşitul anilor '70 şi întreaga perioadă a anilor '80, când mii de turişti veneau în judeţul Suceava pentru a vedea „minunile Bucovinei”, mănăstirile. Încă de la înfiinţarea sa, în anul 1962, aeroportul din Suceava a funcţionat datorită unor oameni care în cei 50 de ani de activitate au ştiut să-şi facă meseria cum se poate mai bine, şi nu ar continua să funcţioneze dacă nu ar exista acelaşi gen de oameni, care acum, în anii 2000, vorbesc cu respect de cei care „au ţinut” în funcţiune aeroportul. Tocmai din acest motiv, istoria aeroportului din Suceava se leagă în special de povestea celor care au fost martorii evoluţiei aeronauticii în judeţul Suceava încă de la începuturile ei şi care au trecut prin toate etapele de dezvoltare ale acestui aeroport. Dintre cei care au lucrat aici încă de la deschiderea aeroportului, în anul 1962, am reuşit să stăm de vorbă cu Petru Costeniuc (tehnician principal de aviaţie), Aspazia Jumolea (radio telegrafist), Florin Aurelian Crihan (radio telegrafist), precum şi cu specialistul în drumuri şi poduri rutiere, Dan Mavrodin, cel care a realizat actuala pistă betonată.

Prima aerogară din lemn a fost adusă de la o fostă bază sovietică de la Dorna Candreni

Aşa cum povesteşte Petru Costeniuc, ideea construcţiei unui aeroport în judeţul Suceava a apărut în anul 1959. Cu un an mai târzi