Când s-a născut cefereul în ţara asta, era deja marfă, că, aflate tot în parohia unui fenechiu, primele linii ne-au costat greutatea lor în aur, de aici intrând în istorie, cu prima sa mare faptă de arme şi macaze, Carol I Ceferistul. Actualul ministru al transporturilor, demn urmaş al brătienilor, nu s-a lăsat mai prejos, aşa că, în conformitate cu marile tradiţii, a băgat mâna în beregata celei de-a doua armate a ţării, a pus-o la pământ şi o mărită cu de-a sila cu un comersant de fier vechi, cabluri mărunţite şi bucăţi de fabrici, de meserie gălăţean bronzat.

Nu vă miraţi, n-ar fi prima oară când experţii în fier vechi de la umbra furnalelor indianului intră în combinaţii unsuroase cu guvernul dâmboviţean. Dacă vă amintiţi, tot un comersant de fier vechi de pe-acolo, de aceeaşi profesie, a găbjit, cu juma’ de milion de parai, complexul turistic de pe Semenic, pe timpul lui Eroului de la Termopane şi al ctitorului Parcului Draculaland, fie-le numele lăudat!

Până să se hotărască nunta asta de arginţi, au mai dat târcoale pe la ulucele guvernului nişte fazani din ţări cu pibul baban, dar nu aveau valoarea şi gipul lui nea Combinat ăsta, aşa că li s-a sugerat să cânte la altă masă. De fapt, în buna tradiţie indoeuropeană, cefereul nostru de marfă a fost logodit cu gefereul de când ăsta era minor. Intersant, numele şi activitatea erau aproape la fel, doar că patronul geferist lucra tot cu vagoanele şi locomotivele paşnicului popor român, până a băgat în cacao firma de stat şi i-a umflat toate contractele pe bani, nu pe lei, cum ar fi, anul trecut, megacăratul de ţiţeiuri. Lucrarea, petrecută sub portocalii, roşii şi galbeni, sugerează că în spatele gigahalirii ăsteia sunt nişte nenea cu bolovani pe umeri, care pot lămuri sau rade orice filfizon politic care face gât.

Ministrul actual, acest adevărat don Palmatore de Ciordello y Julean, a fost băgat