În ziua în care scriu acest text, a fost decretat doliu național. Probabil că sunteți deja plictisiți și agasați de subiectul accidentului din Muntenegru. În acest caz, pot spune că, pentru politicieni, a fost un succes.

Știm cu toții că tragedia umană se joacă cu casa plină, clipă de clipă. Nimeni nu poate contesta faptul că ceea ce s-a întâmplat cu românii plecați în vacanță în Muntenegru este o tragedie.

Dar de aici la exagerarea care a urmat, este o cale lungă și complet mizerabilă.

Înțeleg că oficialii români nu au avut nicio grijă la momentul în care acest accident s-a produs. Ironia este că nimeni nu le-a cerut altceva decât să-și facă treaba. Decent, tăcut și, mai ales, eficient.

Dar pentru că acest lucru nu s-a întâmplat, au încercat, apoi, să-și scuze nepriceperea și lipsa de reacție printr-un populism care a culminat marţi seară cu o vomă națională.

Aici nu este vorba de marcarea unui moment sau de exploatarea lui maximă în beneficiul imaginii. Zilele astea au arătat două lucruri. Că pe cei care, chipurile, ne conduc nu trebuie să îi anuleze nimeni. Se anulează singuri. Că noi, ca popor, mai avem mult până să ne oprim din bulimia senzaționalului care a făcut carieră și că un alt popor ne-a dat clasă. Nu că noi nu am putea și că nu suntem omenoși, dar ne bate de departe acest spirit de babe cu colțul basmalei în gură, mulțumite cu spectacole făcute din orice. În special, din moarte și suferință.

Nu era nevoie de doliu național. Preocuparea nu ți-o arăți prin spectacole cu coșciuge, fețe triste, adunări penibile, discursuri de doi lei, condoleanțe false aruncate peste tot și o ceremonie care nu face altceva decât să îți arate și mai mult incapacitatea și goliciunea.

Era și e o singură cale. Să faci ceea ce trebuie, cu bun-simț și omenie.

Și a mai arătat un lucru acest eveniment. Că avem un guvern ales pe sprâncean