Marile sărbători creştine ale verii
- În fiecare an, pe 29 iunie, creştinii îi sărbătoresc pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Biserica îi numeşte corifei ai apostolilor şi stâlpi ai ei. Ambii au murit la Roma, în anul 67, din porunca lui Nero, în aceeaşi zi, pe 29 iunie. Petru a fost răstignit, iar Pavel, decapitat. Moaştele lor se păstrează şi acum, în Cetatea Eternă -
Petru, căpetenia apostolilor
Petru a fost răstignit cu capul în jos. Aşa a dorit el. Nu putea să stea pe cruce în picioare, ca Iisus. I-ar fi fost ruşine. Ruşine pentru că, în urmă cu mulţi ani, se lepădase de El. Se întâmplase chiar în Joia Mare, înaintea Răstignirii lui Hristos, seara, când Mântuitorul a fost arestat pentru a fi dus la templu. Se speriase de câteva bătrâne care-l luaseră la rost şi s-a jurat că nu-L cunoaşte pe Mesia. Atunci i-a fost cel mai greu. Simţise cum sufletul i se zbate chinuit în el, îndurerat ca un animal rănit de moarte. Şi mai simţise că nu se va mai putea elibera în veci. Că trădarea lui nu are leac şi nici iertare.
Şi acum, când atârna şi el pe cruce, lângă Roma, departe de Cetatea Sfântă a Ierusalimului, prin faţa ochilor i se perinda întreaga viaţă. Îşi aducea aminte limpede de prima întâlnire cu Iisus. Fratele său, Andrei, care era ucenic al lui Ioan Botezătorul, venise într-o seară tare tulburat. Vorbea repede, aşa cum nu îi era felul. Zicea că-l găsise pe Mesia, cel pe care îl aştepta tot poporul. Îl aşteptau să-i scape de stăpânirea romană, să-i vindece de toate bolile trupului şi ale sufletului şi să-şi vadă neamul, după atâtea veacuri, strălucind, neatârnat, deasupra tuturor. Cu El ar fi putut fi liberi.
Doar că, văzându-l pe străinul de care-i vorbise atât de înflăcărat fratele său, Andrei, încrederea lui Simon s-a zguduit. Iisus era doar un tânăr delicat şi sfios, fiu al unui tâmplar din Nazaret
