Cu mintea președintelui care nu mai are decît vreun an de mandat, Traian Băsescu somează Senatul să depolitizeze ICR-ul. Ideea n-ar fi de lepădat, dar cînd Traian Băsescu a ajuns președinte, una dintre primele lui griji a fost să schimbe conducerea Institutului, încît Augustin Buzura a aflat pe stradă că fusese debarcat, deși mai avea pînă să-i expire mandatul.

Motivul invocat de Băsescu? „Fiecare cu echipa lui!” Pentru cine-și mai amintește, Dilema a plecat de la FCR (cum se numea pe atunci ICR) fiindcă redacția nu voia să treacă în subordinea Președinției, în a cărei echidistanță politică n-avea încredere. Și tot pentru cine-și mai amintește, cele cîteva voci care au protestat că ICR-ul rămîne în subordinea Cotrocenilor, după venirea lui Băsescu la timona țării, au fost ignorate. Cînd Institutul a fost trecut sub umbrela Senatului, Horia-Roman Patapievici a priceput aluzia și a demisionat împreună cu vicepreședinții pe care și-i alesese. Acum, același Senat care l-a uns pe Andrei Marga i-a dat de înțeles noului șef al ICR că nu-l mai place, tocmai după ce Victor Ponta a zis că la Institut treaba merge prost. Adevărul e că nu mergea bine și că Andrei Marga a reușit să provoace scandaluri cu ideile lui prostești, cu care a umplut ICR-ul de ridicol. Iar cînd s-a mai aflat și că a fost turnător la Securitate, paharul a dat pe dinafară. Totuși, cu ce e mai politizat ICR-ul acum decît sub privegherea lui Băsescu? Mai ales că, după plecarea lui Marga, a mai răsuflat ceva. Că unii dintre angajații din străinătate ai ICR-ului, din garnitura veche, se ocupă și de treburi deloc culturale, luînd pîinea de la gura băieților de la SIE. Dacă-i așa, e grav! Fiindcă asta ar însemna că, sub înaltul patronaj al lui Traian Băsescu, această instituție de reprezentare culturală a României s-a transformat într-o păduchelniță neosecuristică.

Cu mintea președintelui