Ce ne impiedica sa iesim din mocirla in care traim astazi?

Ca tara, ca oameni, ca natiune, ca tot ce vrem, suntem practic prizonierii unei stari de fapt din care pare ca nu avem nicio iesire.

De 23 de ani de cand incercam sa traim altfel decat in dictatura (a nu se intelege ca traim in pura democratie) vedem acelasi film cu acelasi scenariu tragic, doar actorii joaca roluri diferite.

Rotatia guvernelor nu aduce acea schimbare de paradigma atat de necesara la capatul careia sa functionam ca o tara normala.

Nenorocirea e ca lumea voteaza intotdeauna din ratiuni populiste sau vindicative, niciodata rational. Cata vreme asta e procedura, de ce nu s-ar folosi partidele de sistemul electoral actual pentru a pune mana pe bugete?

Bun, si cum putem iesi din aceasta stare? Exista vreo solutie sau suntem pur si simplu pierduti ca in Triunghiul Bermudelor?

Nicio teorie nu poate garanta schimbarea radicala si intrarea intr-o stare fireasca, in care politicienii isi fac treaba cinstit, oamenii de afaceri traiesc intr-o competitie corecta, arbitrata de reguli si de justitie, iar “clientii” (votantii) nu-si mai sfasie vietile in cautarea implinirii umane si profesionale.

Personal, nu cred ca altceva in afara de o prabusire prin implozie ne poate aduce in situatia de a ne reseta starea actuala.

Dar o revolutie provocata de un dezastru intern este greu de conceput intr-o Europa in care administratorii de la Bruxelles au inceput sa fie cerberi fara mila in raport cu situatia conturilor publice, dupa debutul crizei euro.

Ca atare, vom trai in continuare tarandu-ne prin taxe si impozite, hranindu-ne cu ura interpersonala si tabarand cu vorba si cu gandurile noastre razbunatoare la adresa puterii de moment, pe care o vrem dusa indiferent ce si cine va veni dupa.

Exista insa o solutie mult mai simpla, dar totusi foarte complicata totod