Înainte de a deveni actor, Carlo Pedersoli alias Bud Spencer a fost un înotător italian de primă mînă. Întîiul ”macaronar” care a coborît sub un minut la 100 de metri liber
Neonatologul de-l puse la cîntărit făcu, pe loc, hernie. Nou-născutu’ ăsta bătea în şase kilograme la prima strigare! Era final de octombrie, 1929, iar medicii de la clinica napoletană prinseră a se întreba dacă mai văzuseră aşa ceva…
Ăi bătrîni îl deteră la înot, la “Canottieri”, club cu ştaif. Pe la 15 primăveri termina al patrulea la “Campionati Romani”, în primul an după război era, deja, campion al Italiei. Acul cîntarului arăta 79 de kilograme, mîna-i arăta asemenea unei cazmale. Începu a i se duce vestea în “Cizmă” după ce se sui pe argint, la 100 de metri bras. Tehnicienii macaronari l-au luat în vizor. Creştea într-o lună cît alţii în cinci ani. La 20 l-au înregimentat cei de la S.S. Lazio, la polo. Ghira, Aldo Ghira, medaliatul cu aur de la Olimpiada de la Londra, e accidentat. “Pedersoli, în bazin!”, aude! El e! E numele lui! Carlo Pedersoli! Rosteşte “Ave Maria” şi coboară. Patru goluri contra celor de la Florentia. Devine campion naţional! Dar culoarele îl atrag, parcă, mai mult.
60.00, 59.7, 59.5…
Trece la stilul liber. Ajunge la Atena şi, la 100 de metri, “atinge” minutul. E 19 septembrie 1950 cînd, în piscina Leone di Salsomaggiore, opreşte cronometrul la 59.7. Ţara vuieşte, e primul italian care coboară sub 60 de secunde, dar federaţia nu-i de acord. Zice că n-au fost oficiali, că nu era ceva serios. Carlo tace. Se aruncă iar în apă, de istă dată cu dăscălimea, popa şi moflujii pe margine şi închide gura limbilor la 59.5. Pentru întîia oară în istorie, un urmaş al lui Romulus şi Remus îl ignoră pe Domnul Minut!
Merge mai departe, coboară, la Genova, la 58.9. În 1951, prinde un rol, mic, în capodopera lui Mervyn Leroy, “Quo Vadis”. Cîteva secunde, cît
