În 1972 avea loc celebra întâlnire dintre Nixton şi Mao care a scos China din mrejele comunismului sovietic şi a făcut-o să privească către Vest, către o lume capitalistă. Astăzi, la mai bine de 40 de ani de la celebra întâlnire, a avut loc o nouă reuniune de vârf între SUA şi China, de această dată actorii principali fiind Barack Obama şi Xi Jinping.

Ridicarea Chinei a angrenat şi ridicarea unui număr foarte mare de atacuri cibernetice, multe îndreptate direct către instituţii şi companii americane. China se face responsabilă de 50-80% din furtul proprietăţilor intelectuale ce are loc în America, cât şi de accesarea unor informaţii ce ţin de securitatea naţională americană. Nu este de mirare că preşedintele Obama a pornit un adevărat război cibernetic împotriva hackerilor şi că tema securităţii cibernetice a SUA a fost cap de listă în cadrul întâlnirii acestuia cu Xi Jinping.

Problema cibersecurităţii americane, pe lângă ubicuitate se traduce şi în termeni de sensibilitate naţională. China răspunde acestei sensibilităţi prin politica de „a nu admite nimic şi de a dezminţi orice”.

„În ciberspaţiu puterea de a fura este puterea de a distruge”, spunea Richard Bejtlich, iar China nu are de gând să renunţe atât de uşor la o armă importantă în jocul său de putere. Pentru a înţelege mai bine puterea exercitată de ciberatacuri, să aruncăm o privire asupra avantajelor pe care i le-a oferit statului chinez. Scurgerea informaţiilor care aparţin statului american acordă stabilitate sistemului comunist chinez, oferindu-i şansa să prevadă orice tip de intervenţie a SUA – de tipul celor din Irak, Libia – în problemele interne ale Chinei. Pe lângă prevenţie, ciberatacurile îi mai oferă şansa Chinei de a face mai uşor saltul către statutul de superputere militară – prin furtul unor tehnologii americane sau prin sabotarea programelor militare ale SUA. Avantajul econ