Am zarit-o intaia oara - dominand, semeata, stancile - in vreme ce vasul de croaziera oprise pentru o escala intr-un golf pitoresc a carui apa lucea in soare precum caratele unui smarald. Ghidul arata cu o mana spre cuibul acela de vulturi, rostind un singur cuvant: Arhangelos. Adica Manastirea Sfantului Arhanghel Mihail. Parea inaccesibila, impunatoare, reflectand, alb, stanca marmoreana.
Coborand pe sosea, dinspre Aliki, manastirea s-a dovedit a nu fi atat de inaccesibila. Dincolo de poarta, o liniste parfumata de roze iti impune tacere. Si-apoi, nici nu mai ai putere sa rostesti vreun cuvant zarind, dincolo de acoperisurile de piatra ale bisericii vechi, intinsul marii si Muntele Sfant. Asa ca primele zeci de minute le-am petrecut in mutenie, sprijinind cu umarul un rodiu tanar si sfios, pe ramurile caruia rodiile plesnira, imprastiindu-si samburii. Abia dupa timpul de reculegere ne-am incumetat sa vorbim uneia dintre maicute, care s-a impotrivit sa o inregistram, sa o fotografiem ori sa ne dea numele. "Aici, in manastire, sunt cateva lucruri care tin de viata noastra privata. Vocea, chipul si numele nostru ne apartin." Poate, mai bine, dorim o cafea greceasca si un pahar cu apa rece, c-om fi osteniti de pe drum? Ori o bucata de rahat de smochine, cu aceeasi nelipsita apa rece? Ori o prajitura de casa? Si apa rece...
La Arhangelos, ca de altfel in intreaga insula, apa rece este o binecuvantare. Si apoi, cum sa nu fie asa, cand insasi istoria acestui sfant lacas este legata de una dintre multele minuni ale Arhanghelului Mihail, faptuite aici, in Thassos, unde din piatra seaca el le dete izvoare. Una dintre ele vorbeste despre un sfant numit Luca, un ascet care a trait aici la sfarsitul secolului al XI-lea si caruia i se datoreaza ridicarea unei biserici in munti, inchinata Sfantului Apostol Ioan Teologul (de la aceasta biserica se trage si azi numele sat