Mai devreme sau mai târziu cvorumul de participare va fi eliminat complet din legislaţia românească căci el este ilogic şi nu are niciun suport în practica politică occidentală.
Legea referendumului a fost considerată constituţională, ceea ce a provocat nemulţumirea partizanilor lui Traian Băsescu. Într-adevăr să anunţi că un cvorum de 30% e la fel de constituţional ca unul de 50% înseamnă să discreditezi referendumul de demitere din 2012. Dar totodată Curtea Constituţională a amânat amânarea noii legi cu un an, blocând toate planurile majorităţii guvernamentale. Aşa cum se întâmplă la Bucureşti, toată lumea ştie ceea ce nu poate fi spus în mod oficial: Curtea Constituţională este animată de considerente politice. Ca să poată lovi guvernul în chip imparabil, i-a dat satisfacţie pe o temă care are astăzi doar valoare teoretică.
Şi, aşa cum era de aşteptat, nimeni nu mai discută un subiect cu valoare pur teoretică, lansându-se în eternele speculaţii politice. Totuşi teoria este întotdeauna mai importantă, ceea ce se verifică invariabil pe termen lung, atunci când subiectele nerezolvate sau greşit abordate se răzbună într-un fel sau altul. Tema cvorumului, de pildă, a rămas într-un soi de ambiguitate care nu anunţă nimic bun. Să stabileşti cvorumul de participare la 30% poate fi o bună soluţie practică într-un moment anumit , dar nu poate fi justificată până la capăt.
Mai firesc ar fi fost - şi mai aproape de gândirea politică occidentală - ca acest prag de participare să fie eliminat integral. În Germania problema nici nu se pune, căci nu există referendum la nivel federal, iar Constituţia se modifică în Parlament cu două treimi. De aceea toată vorbăria incontinentă despre ”democraţie” din ultimile luni din România nu are în Germania niciun sens. Să luăm însă exemplul mai apropiat ca tradiţie politică, acela al Franţei, unde Const