Tragedia recenta din Muntenegru, care a fost platita cu un greu tribut de sange si suferinta, a resuscitat discutiile si controversele in legatura cu motivele care genereaza mult prea frecvent asemenea evenimente in spatiul in care se misca motorizat conationalii nostri.
Pentru ca, din pacate, ceea ce s-a intamplat nu este o exceptie, decat poate doar prin caracterul spectacular al evenimentului si prin numarul mare de victime simultane. Altfel, asemenea lucruri sunt o moneda curenta pe soselele patriei noastre urgisite.
Mii de oameni mor sau se ologesc an de an si zi de zi, ca pret al inconstientei, al nepasarii, al sfidarii tuturor regulilor atat din partea autoritatilor, cat si a subiectilor implicati in ceea ce ar trebui sa fie un beneficiu al timpurilor moderne, adica posibilitatea de a calatori rapid si confortabil catre destinatiile pe care le dicteaza dorintele sau interesele noastre.
Ideea de la care ar trebui sa pornim ar fi ca viata este darul cel mai de pret pe care l-am primit de la Dumnezeu si ca, in acest sens, este de neconceput sa irosim sansa de a trai fie si a unui singur om, necum a mii si mii de oameni care sunt rudele noastre, vecinii si prietenii nostri, conationalii nostri.
Moartea unor semeni nu poate si nu trebuie sa devina o rutina si un sacrificiu inerent.
S-au trecut in revista, ca si in alte dati, cauzele obiective sau subiective ale accidentului cu pricina si ale accidentelor la romani, in general. Starea drumurilor, slabiciunea organelor de ordine, legislatia deficitara etc., etc. Teme arhicunoscute si arhirasuflate.
Onor ministrul de Interne, Stroe, cu o mina indurerata, a gasit cu cale sa sara casa, precum iada, propunand masuri abracadabrante, cum ar fi suspendarea permiselor de conducere trei ani pentru cei in culpa, in paralel cu marirea la cote astronomice a
