Acolo unde lumea este in curs de dezvoltare, dar si acolo unde a ajuns mai mult sau mai putin dezvoltata, munca la negru e in floare.
S-a incetatenit chiar ideea ca nu poti face o mica afacere cu adevarat prospera, decat daca ai imaginat putina inginerie financiara, suficienta pentru ca oricine vine sa te verifice, sa faca imediat cale intoarsa, zicand ca a gresit adresa - comenteaza Project Syndicate.
Trei sisteme "la negru"
In principiu, aproape nu exista economie unde sa nu fie amatori de munca la negru. Pentru unii, la negru inseamna societate neinregistrata nicaieri, ceva care pur si simplu nu exista in niciun fel de scripte, desi functionaza perfect, efectueaza cumparari, vanzari, plateste salarii si inregistraza profit.
Aceasta este forma cea mai curajoasa, cea mai riscanta, dar si cea mai profitabila. Asemenea forma n-ar fi posibila, daca functionarii corupti ai statului nu s-ar face ca nu o observa, atunci cand ea se afla chiar in fata lor.
Pentru altii, la negru inseamna o societate inregistrata, dar care nu todeauna face acte, ba chiar anagajeaza si salariati dispusi sa accepte banii "de la mana, la mana", fara state, fara impozite, fara contributii. Ei nu vor avea niciodata pensii sau asigurari de sanatate.
Baza unei asemenea activitati este cotabilitatea dubla. Simplu: doua registre pentru cumparari, doua pentru vanzari, doua state de salarii. O varianta pentru functionarul venit in control si care gaseste totul in regula, iar alta pentru patron unde totul este si mai in regula.
Exista si a treia varianta, a socotelilor la negru, acelea cand contabilitatea este corecta, contabilul are un singur rand de acte, dar patronul da, din cand in cand, un "tun" pe cont propriu. Tunul nu numai ca nu exista in acte, dar nici contabilul nu stie de el, iar daca a aflat intamplator, atun
