Considerată la nivel popular inofensivă, invidia este în ochii psihologilor chiar o boală. De vină pentru proliferarea ei ar fi competitivitatea modernă şi dezvoltarea platformelor sociale.

Marian are o problemă. În fapt, are mai multe probleme, însă, rezumate în limbaj popular, „parcă nu mai e el“. Marian, aşadar, divorţează de soţie şi a anunţat deja că va pleca de acasă. Pare o clasică poveste de amor întreruptă de trecerea anilor şi de răcirea relaţiilor de afecţiune dintre cei doi protagonişti, dacă nu ar fi însoţită de următoarele elemente. Tot în perioada în care şi-a anunţat divorţul, Marian şi-a dat şi demisia din Armată, după 12 ani petrecuţi la o unitate militară, şi-a reziliat, fără un motiv aparent, contractul cu o societate de asigurări auto (pentru care încheia poliţe, în schimbul unor comisioane), a început să-şi vândă şi să amaneteze tot ce găsea prin casă pentru a obţine bani şi a ameninţat că se sinucide.

În concluzie, starea de spirit nu era una extraordinară. Se plângea că nimeni din familie nu-l ajută şi nu are încredere în el, devenise ameninţător şi chiar violent, începuse să-l deteste pe fratele său, acuzându-şi tatăl ca a avut un comportament dicriminatoriu faţă de cei doi copii ai săi.

În fine, soţia era şi ea incriminată pentru lipsă de susţinere. Următorul pas al apropiaţilor a fost o vizită la medicul de familie. Li s-a dat o trimitere pentru un control psihiatric. Vestea că unul dintre ei avea să ajungă în faţa unui „doctor de cap“ avea să creeze vâlvă în familie. Era o premieră. Au trecut două luni de rugăminţi şi ameninţări, până când Marian a ajuns în faţa unui psihiatru. A doua zi era internat. Diagnostic: invidie obsesivă.

Câteva întâlniri bizare

Cuvântul „invidie“ pe post de diagnostic pentru o tulburare psihică pare un fel de glumă proastă. Iar dacă adăugăm şi cuvântul „obsesivă“, ghiveciul medical s