Interzicerea cuvântului „țigan” reprezintă, sper, doar un început. Ar trebui interzise, în continuare, multe alte cuvinte.

Este necesar, de pildă, să scoatem din dicționare cuvântul „german”, care, având un sens admirativ, îi jignește indirect pe toți negermanii. Aș recomanda înlocuirea lui cu „nemțălău”, dar și acest sinonim peiorativ exprimă, nu știu din ce cauză, prețuirea și simpatia (despre un român care muncește cu seriozitate și simțul răspunderii se spune, cu un fel de admirație înciudată, „ăsta e un nemțălău”).

Foarte jignitor este cuvântul „elev” care sugerează o subordonare față de „profesor”. Am da dovadă de spirit democratic dacă în loc de „elev” am folosi formula „partener cu drepturi egale al profesorului în procesul de învățământ”. Am putea vorbi, astfel, de un „partener cu drepturi egale al profesorului în procesul de învățământ” care a fost prins drogându-se sau de un „partener cu drepturi egale al profesorului în procesul de învățământ” nemulțumit că nu i se dă voie să copieze la examen. Sintagma ar putea pătrunde și în evocări nostalgice: „Pe vremea când eram «partener cu drepturi egale al profesorului în procesul de învățământ», am cunoscut o fată, și ea «parteneră cu drepturi egale a profesorului în procesul de învățământ».”

A devenit în ultima vreme tot mai greu acceptabilă diferența de două litere dintre cuvintele „heterosexual” și „homosexual”. Primul numără douăsprezece litere, al doilea – numai zece. Cum din primul nu putem tăia două litere, fiindcă s-ar ajunge la o nedorită trimitere la „terorism”, nu ne rămâne decât să adăugăm două litere la al doilea: „hohomosexual”.

Verbele „a pune” și „a trage” ar trebui interzise cu desăvârșire, fiindcă în ultimele decenii au devenit licențioase. Dacă o soție îl întreabă pe soțul ei „Mi-ai pus scrisoarea la poștă?”, el se va abține să-i răspundă „Ți-am pus-o.” și va recurge la