- Social - nr. 126 / 29 Iunie, 2013 Recenta premiera a Teatrului National este o tragicomedie scrisa de un autor delicat, in ciuda...injuraturilor de care e plin spectacolul, pe care am avut ocazia sa-l cunoastem personal, intr-o discutie cu publicul, si sa ne raspunda la intrebari. Relativ tanarul Egressy Zoltan a scris si "Iunie”, dupa care s-a facut un spectacol la fel de bun, in timpul altui directorat. In ceea ce il priveste pe actualul, mai nou, ne bucuram de respect, ceea ce ne face mai optimisti. Astfel, am aflat ca "injuraturile sunt specifice peisajului rural in care se petrece actiunea, cel mai anonim sat din lume, indiferent din ce tara, si, in general, sunt specifice maghiarilor, care injura foarte mult”...Iata impresiile unei spectatoare din Bistrita, Daciana Gyorke, absolventa de Psihologie la Cluj, ce a inteles ea din ce a vazut, cu specificatia ca titlul articolului ii apartine tot ei. "Intr-un satuc de provincie, din care multi oameni au plecat pentru a-si incepe o noua viata la oras, isi face aparitia un strain imbracat la patru ace (Dan Radulescu), tragandu-si trolerul dupa el. Intra in primul bar si cere ceva de baut. In mod normal este privit cu mare suspiciune de catre satenii aflati acolo, pana la a fi acuzat de furtul a doua biciclete. Suspiciunea asupra lui s-ar parea, pentru spectatori, neindreptatita. Si totusi satenii, in afara de Funda (Ioana Decianu), sunt indreptatiti, desi nu realizeaza care este motivul adevarat. In primul act, ne lasam si noi vrajiti impreuna cu Funda, de gentiletea lui, toate pana la actul 2, cand ne dam seama ce fel de om e in realitate si cum a ajuns el in acel sat. Venise din Budapesta, cautand un loc linistit, departe de vuietul capitalei, sa-si puna in ordine gandurile, inainte de a zbura spre Portugalia, "o tara de vis cu oameni calzi si visatori, o tara inconjurata pe jumatate de ocean”. Cine este de fapt a