Nu au văzut niciodată un apus de soare şi nici chipul celei care le-a dat viaţă pentru că trăiesc în întuneric. Trăiesc cu speranţa că într-o bună zi vor scăpa din lumea umbrelor, însă, majoritatea nevăzătorilor vor rămâne cu acest vis neîmplinit. Cei 20 de copii orbi care învaţă la Liceul Teoretic “Iris” din Timişoara, singurul din partea de vest a ţării în care pot învăţa minorii cu probleme de vedere, au însă un profesor care înţelege ce înseamnă să nu vezi lumina. Constantin Cristache, de 36 de ani, se simte norocos pentru că a reuşit să vadă un răsărit de soare, trandafirii sau zăpada, dar la 28 de ani a fost ultima dată când a văzut lumina. Înţelege suferinţa elevilor pe care încearcă să îi înveţe, zilnic, că nu trebuie să îşi piardă speranţa şi că pot să trăiască aproape la fel ca un om normal, deşi nu pot să vadă. Bărbatul le explică copiilor cu probleme de vedere că pot să se joace sau să scrie pe calculator, să “citească” o carte sau chiar să utilizeze telefonul mobil, deşi pentru mulţi pare imposibil.

Constantin Cristache a fost un copil sănătos până la vârsta de un an şi jumătate, când, într-o clipă de neatenţie a părinţilor, copilului i-a intrat sodă caustică în ochi. Această întâmplare a însemnat şi condamnarea lui Constantin la întuneric. Nu a mai putut să vadă cu ochiul drept, iar cu cel stâng, parţial. Totuşi, aproape 20 de ani a putut să vadă, iar la 28 ani îşi aminteşte că “a fost ultima dată când am văzut lumina”. S-a născut în Bucureşti, însă a urmat Şcoala Specială pentru Nevăzători din Cluj, iar imediat după ce a intrat la facultate şi-a informat părinţii că “vreau să fiu independent, le-am transmis să nu îmi mai trimită niciun ban pentru că voiam să mă descurc singur. M-am angajat ca tipograf la şcoala unde am învăţat, adică tipăream manuale pentru nevăzători”. A terminat Facultatea de Litere, la Cluj, perioadă pe care nu o va uita niciod