“USL a înţeles că trebuie să pună mâna pe Justiţie, pentru a-i scăpa pe corupţi de lege”, spunea, în vara anului trecut, preşedintele suspendat Traian Băsescu. Adrian Năstase şi al său “Trofeu al calităţii” creaseră precedentul periculos. Dacă acest om a putut ajunge în detenţie, niciun inculpat cu pedigree nu mai este în siguranţă. Iar pentru a preveni episoade similare, trebuiau luate măsuri. În Justiţie. A existat o tentativă de înlăturare a indezirabililor din CSM. A urmat bătălia intra-USL pe numirea vârfului Parchetului Public, din care niciuna dintre taberele Puterii nu se poate spune că a ieşit pe deplin mulţumită. Soluţia cea mai sigură pare să fi fost identificată într-o alianţă împotriva anticorupţiei. Şi, dacă s-a văzut că nu sunt sorţi depline de izbândă schimbând oameni, s-a trecut la schimbări de legi. De data aceasta, a existat şi un plan de rezervă.

Planul prim avea în vedere îngenuncherea prin Constituţie a unor instituţii care au dat mari bătăi de cap multor vip-uri politice, în ultimii ani: DNA şi Parchetul General. Aşa că una dintre modificările dorite a fi aduse viitoarei Constituţii, asupra căreia căzuseră de acord şi vocile PSD, şi cele ale PNL, ţintea art. 75 din legea fundamentală, privitor la modul în care se sesizează Camerele. Visul comun este ca viitoarea Constituţie să permită Senatului să numească sau să aleagă “reprezentanţii oricărei alte autorităţi sau instituţii publice aflate sub control parlamentar sau care, potrivit legii, prezintă Senatului rapoarte sau alte dări de seamă privind propria activitate”. Ce ar însemna acest lucru? Că Senatul ar putea numi pe viitor şeful Parchetului General, pe cel al DNA, pe cel al DIICOT. Pentru că, prin intermediul Ministerului Justiţiei, aceste instituţii prezintă Parlamentului rapoartele de activitate. Imaginaţi-vă, însă, ce ar însemna ca procurorul general al României sau cel al D