Sigur că nu prea are prea mare importanţă ce crede un jurnalist oarecare, fie el destul de controversat în bruma breslei care a mai rămas. De aia şi aşa numiţii oameni politici consideră că pot face chiar ce vor, „ce vrea muşchii lor”, cum se spune, fără vreo grijă că i-ar putea cenzura careva, că i-ar pune la punct or le-ar bate, pur şi simplu, obrazul!
Decizia Consiliului judeţean de a emite o tipăritură proprie prin care, chipurile, să informeze ieşenii despre ce şi cum se mai petrece prin instituţie, ca şi editarea unei publicaţii similare a Primăriei, dincolo de faptul că sunt nişte crase măgării, gogonate, sunt şi practici oneroase care ar trebui să irite Consiliul concurenţei, ong-urile preocupate de libera exercitare a dreptului la expresie, atingerea primului amendament la Constituţia americană –pentru că a noastră oricum nu mai contează, sau măcar serviciul de contencios administrativ al Prefecturii. Apolitice! Evident, nimeni nu se va sesiza, din motive că, asta e, aşa e la noi, nesimţirea e cât casa!
Publicaţiile Primăriei şi ale Consiliului judeţean, dincolo de concurenţa neloială explicită şi evidentă, dincolo de carura la fel de clară de gazetă de perete în care „ne facem noi nouă statuie”, dincolo de neprofenionista derobare de a nu prespune responsabilizarea asumare a vreunei casete redacţionale, sunt o gravă şi drastică jignire adusă nu presei din Iaşi, treaba ei, ci ieşenilor! Pentru că pe banii lor se editează şi tipăresc cu un gros tupeu astfel de publicaţii lipsite şi de profesionism şi de etică, tipărituri de stat pe bani particulari, în care administraţiile locale ne spun nouă, cei care-i plătim, doar ce vor ei să auzim, ca în filmele cu tâmpiţi. Evident, presa civilă, obişnuită, normală, va fi mereu defavorizată în demersul său corect de a informa onest ieşenii despre ce fac instituţiile pe care le plătesc, generos, pentru a le
