Noua generatie de artisti. Actorul Istvan Teglas face un inventar emotional al experientelor sale in teatru si in dans. "In meseria asta, daca nu ai energie nu ai din ce sa lucrezi", spune el intr-un interviu pentru Ziarul Metropolis. Pe Istvan Teglas il vedeti sambata, 6 iulie, in "Marea iubire a lui Sebastian" si sambata, 13 iulie in "Comedie neagra", ambele spectacole la Godot Cafe Teatru.
Ai spus ca ai dat la facultatea de teatru pentru ca era singura modalitate de a pastra legatura cu sufletul.
Istvan Teglas: Asa e. Ma gandeam ce as putea eu sa fac ca sa am totusi senzatia ca fac ceva care pe mine ma dezvolta sau care pe mine ma pune in situatii in care sa ma cunosc sau sa ma descopar. Si atunci asta parea ca e singura solutie pe vremea aceea. Eu nu am vrut ceva anume, am vrut doar sa fie in zona aceea in care sa ma regasesc sau in care sa ma simt ca sunt intr-un fel. Atat a contat.
Si totusi mai intai ai spus ca ai avut impulsul de a dansa si de a distra bucataresele...
Asta era in gradinita. Nu stiu de unde mi-a venit ideea. Pur si simplu m-am trezit facand lucrul acesta si oamenii au inceput sa aprecieze sau nu. Asa le-am trezit interesul sau chiar m-au chemat in anumite trupe.
Iti mai amintesti o melodie pe care ai auzit-o si pe care ai inceput sa dansezi?
Tin minte ca Michael Jackson avea niste melodii pe vremea aceea, pe care le foloseam.
Deci Michael Jackson te-a facut sa dansezi!
Nu e chiar asa... Pe vremea aceea erau la moda Michael Jackson, Depeche Mode, Trupa Queen mi-a placut foarte mult. Indiferent de genul de muzica, daca ceva imi trezea o emotie, imi placea.
Spuneai ca dansul functiona pentru tine ca o terapie.
Pentru mine orice functioneaza ca o terapie, daca eu asa percep un lucru. Pe vremea aceea, dansul a functionat ca un fel de terapi
