Sute de femei duc pe umeri crucea unui diagnostic cumplit - cancerul mamar. Maria, o profesoară de limbi străine din Iaşi, a fost una dintre ele. În 1997, la 42 de ani, medicii i-au vorbit pentru întâia oară de această boală, care devenea din acel moment şi boala ei. A fost cumplit când a aflat. Au urmat însă luni întregi de luptă, zeci de şedinţe de radioterapie şi chimioterapie. Într-un final, a fost declarată învingătoare. Acum, după 16 ani, cerul s-a prăbuşit peste ea: istoria pare că se repetă. Maria a primit un nou diagnostic cumplit: cancer pulmonar. Va mai avea puterea să lupte?

„Am simţit cum mă cutremur din toate încheieturile. Am crezut că o să cad din picioare. Când auzi doctorul că-ţi spune ţie, chiar ţie, că ai cancer, treci printr-un şoc greu de descris în cuvinte. Din clipa aceea, urmează o perioadă lungă de refuz, de revoltă. Am fost invidioasă pe lumea sănătoasă şi-mi era greu să înţeleg cum eu, care nu am avut niciodată probleme, eram diagnosticată cu o asemenea boală“. Asta îşi aminteşte Maria, pacientă la Institutul Regional de Oncologie (IRO) din Iaşi, despre momentul în care medicii i-au pus diagnosticul de cancer mamar. Totul se întâmpla în urmă cu 16 ani. În 1997, viaţa Mariei a fost dată peste cap. Deodată, statutul de părinte şi profesor de limba franceză îi era furat de cel de pacient oncologic. Boala evoluase tacit şi, când a realizat că în corpul ei au loc anumite schimbări, cancerul era deja în stadiul III. A urmat şase şedinţe de chimioterapie, apoi a fost operată. Bisturiul avea să-i lase pe piele o cicatrice imensă, care să-i amintească toată viaţa de boala ce a chinuit-o luni întregi. „Sânul drept mi-a fost tăiat cu totul. De fapt, am fost decupată până sub axilă, pentru că aveam şi acolo ganglioni canceroşi. Apoi, au urmat alte şedinţe de chimioterapie şi radioterapie, alte analize, alte consultaţii“, povesteşte femeia. T