Five o'clock tea or... coffee. Reuniunea de după amiaza, la englezi, la ceai, la noi mai degrabă la o cafea. La taifas. Aceasta este atmosfera, scena unde evoluează ”Istoria noastră”, personajul principal al cărților scrise de Lucian Boia.

Profesor universitar la București, aproape septuagenar, istoric cu o activitate didactică prestigioasă ce durează de mai multe decenii, un scriitor prodigios cu nenumărate volume tipărite în țară, în Franța, Anglia și Germania. La modă, ”pe val”- cum se spune. Pentru unii pare superficial, prea ”comercial”chiar. Se exagerează. Cred că a învățat bine lecția de la maestrul Neagu Djuvara. Este doar o supoziție deoarece redescoperim aceeași manieră de tratare a istoriei, reluată și adaptată, ce-i drept, cu multă grație. Amândoi au făcut, fac, foarte mult bine ”Istoriei noastre” repovestind-o pe înțelesul tuturor, pe baza multor ”probe”, fie ascunse, decenii de-a rândul, fie mistificate din rațiuni /geo/politice, de conjunctură sau evenemențiale. Trei sunt cărțile care-l aduc în prim-plan pe Lucian Boia: România, țară de frontieră a Europei /ediția a IV-a 2012/ De ce este România altfel?/2012/ și Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine /2013/– Editura Humanitas, București. Din probitate, trebuie spus că a scris la fel de bine și despre hegemonia sau declinul Franței, despre tragedia Germaniei/1914-1945/. Ca și Neagu Djuvara, n-a ocolit nici abordarea dureroasei teme a Elitei intelectuale românești/1930-1950/.

Am optat însă pentru cele trei tomuri pentru că sunt foarte actuale și de un larg interes, pe deplin justificat – dovada: tirajul și edițiile repetate, numerosul public prezent la întâlnirea cu scriitorul-istoric la cele două mari târguri de carte din acest an. Ce anume le face deosebite? Înainte de toate doresc să precizez că sunt întru-totul de acord cu teza lui Lucian Boia din lucrarea Istorie și mit în conștiinț