Astăzi la prânz Sinagoga s-a umplut de voci gălăgioase şi murmure zglobii ale copiilor care au asistat cu sufletul la gură la un spectacol de teatru foarte reuşit. Elvira Rîmbu, Petre Panait, Anca Rusu şi Şerban Borda de la Teatrul Iosif Vulcan din Oradea au făcut senzaţie printre pitici cu un colaj al celor mai iubite poveşti.

Inevitabil, Poveştile jucăuşe puse în scenă de cei patru actori de la Teatrul “Iosif Vulcan” din Oradea au debutat cu un clovn exuberant care, după introducerea de rigoare, a aruncat un pumn de praf magic în aer. A fost suficient ca în Sinagogă să răsară ca prin minune Scufiţa roşie – care, tot încercând să ajungă la bunicuţa ei bolnavă – s-a intersectat, cum era de aşteptat – cu Lupul – între timp cuminţit şi cu năravul gata strunit, astfel încât n-a mai mâncat-o, ci i-a dăruit un buchet de trandafiri, sfătuind-o să se grăbească spre casa bunicii...!

Scufiţa s-a intersectat, în schimb, cu cei trei iezi rătăciţi în pădure pe care tot lupul i-a dus înapoi acasă la Capra cu trei iezi care s-a dus să le pregătească ceva de mâncare şi până s-a întors, unul dintre iezi a făcut o altă magie care a transformat toată scena în sală de bal: copiii au năvălit şi au dansat cot la cot cu prinţul, Cenuşăreasa, regele şi regina!

Cei mai norocoşi au jucat şi rolul de pitici în următoarea poveste care s-a derulat rapid cu o mamă vitregă suficient de vicleană şi rea încât să-i ceară vânătorului s-o ucidă fără milă pe Albă ca Zăpada, în miezul întunecat al pădurii!

Noroc că vânătorul era însuşi lupul din prima poveste – între timp cuminţit şi cu năravul schimbat – aşa că Albă ca Zăpada a avut noroc, n-a fost ucisă, ci a dansat încă o rundă alături de copii pe scenă – concluzia fiind una singură: uneori, câteodată, din când în când - şi lupul – ca şi oamenii – îşi schimbă năravul şi devine bun, aşa cum trebuie să fim şi noi, fără a uita s