Zilele trecute, Crin Antonescu demola ideea unui nou referendum pe tema Parlamentului unicameral cu 300 de membri, propus de preşedintele Băsescu, folosind exemplul Germaniei: „Germania nu mai are niciun fel de referendum, pe nicio temă, pentru că Adolf Hitler, care a ajuns la putere democratic câştigând cu partidul său un scor semnificativ, fiind desemnat cancelar (…) s-a apucat de nişte referendumuri, în baza cărora a desfiinţat celelalte partide politice, a dat legile rasiale, a introdus principiul Fuhrer-ului, şi s-a ajuns unde s-a ajuns. După experienţa asta, oamenii în Germania nu mai au deloc referendum”.
Ca în multe alte ocazii, Crin Antonescu habar nu are despre ce vorbeşte şi, ca el, mulţi alţi politicieni care se perindă pe la tv explicându- ne pe un ton didactic cum „în Germania referendumurile sunt interzise”! Gurişti penibili, făcuţi la fără frecvenţă... Aflaţi că instrumentul referendumului există bine mersi în Germania, ba chiar se apelează la el destul de des la nivel comunal şi regional în diverse landuri ale statului federal. Posibilitatea organizării de referendumuri există şi la nivel naţional în privinţa modificărilor de frontiere sau a adoptării unei legi fundamentale. Nu mai departe de vara anului trecut, doi miniştri din cabinetul de la Berlin susţineau organizarea unui referendum naţional în legătură cu politica europeană a Germaniei: ministrul de externe, Guido Westerwelle, şi ministrul de finanţe, Wolfgang Schäuble. Însă, probabil că în iunie 2012 onorabilul Crin Antonescu, preşedintele Comisiei parlamentare de revizuire a Constituţiei, făcea ce-i place mai mult: dormea...
Dacă vorbim însă de „interzicerea referendumurilor”, atunci o asemenea măsură extremă ar trebui luată în România, pentru ca politicienii să nu le mai poată folosi drept instrument politicianist în lupta murdară pentru voturile unei populaţii prea puţin informat
