Ca toată lumea, aproape, mă întreb şi eu, în faţa rezultatelor de la admiterea în liceu pe 2013: fiecare promoţie de elevi români face un salt în raport cu precedenta? Una e stupidă şi una e deşteaptă din cale afară? Senzaţia dina-inte, din vremea lui Funeriu, era aceea că generăm şi creştem majoritar elevi incapabili de rezultate decente, că sistemul nostru de educaţie este falimentar. Anul acesta, în schimb, impresia e pe dos: că totul merge strună, că avem numai copii isteţi (sau aproape) şi că şcolile merg, în fine, ceas. Şcoala lui Pricopie este deci bună, în timp ce a lui Funeriu era execrabilă.

Competiţia asta între ministeriatele de la Educaţie ale României este puerilă şi periculoasă. Ceea ce generează ea este lipsă de credibilitate. Nu discut de cea externă, până să ajung acolo stau pe gânduri cu ochii mijiţi eu, acasă la mine, în ţara asta… Mintea nu lucrează aşa şi nici statistica generaţiilor. Ministerul lui Pricopie a dat subiecte lejere, cam prea lejere, s-ar zice. Face el un serviciu copiilor în felul acesta? Nu prea. Nu le vor ajunge locurile prin liceele bine cotate copiilor cu note apropiate de cea maximă. Se dorea ca procentul de insucces şcolar să se diminueze? Nu asta era calea. Pe de altă parte, n-am prea dat mulţi bani nici pe hiperexigenţa ministeriatului Funeriu. Acolo premianţii I se băteau pentru nota de trecere, parcă. O lipsă acută de experienţă la catedră a ministrului şi a acoliţilor lui din minister putea fi adulmecată de la o poştă. Într-o clasă nu lucrezi numai cu vârfurile şi nici nu-i laşi de izbelişte pe cei slabi sau pe cei mediocri. Nu sacrifici destinul a douăzeci şi ceva de tineri pentru că vrei să îi trimiţi pe Marte pe cei doi cei mai buni. Asta dacă eşti responsabil în meseria ta de educator. Dacă nu, prea bine, poţi merge să dai ore particulare geniilor. Dacă le faci faţă. Sau să te laşi de meserie.

Suntem