Nesfârşite sunt căile politicii şi grele şi necunoscute drumuri îi aşteaptă pe cei dornici de niscaiva aventuri în alcovurile mov. Cum nu e vorba de drumul ce ducea la Emaus, zic eu că fiecare dintre doritorii de aer rarefiat îşi asumă atât „creşterea cât şi descreşterea” puterii sale. -AA+A

Câte o soluţie imorală pentru fiecare Altfel, dacă privim spre micuţele dar învolburatele partide ce se tot învârt pe lângă şi sub 5% , viziunile se înceţoşează. Cert, Partidul Conservator este o altă formaţiune politică a cărei istorie o ştiu destul de bine, chestiune valabilă şi în cazul liderilor şi, mă distrez, văzând ce eforturi face acum PC-ul de-a ieşi din umbra PNL, aşa cum a făcut-o şi cu PSD sau cu alte partide. E greu să te cerţi cu liberalii, atât de pragmatici şi de calculaţi încât uită, uneori, de lucrurile mici dar care le pot aduce probleme cât se poate de serioase, e greu din poziţia PC care nu a trecut niciodată de 6%. Niciodată, chiar dacă antenele lui Felix se prind peste tot, chiar dacă întreg războiul „murdar” al USL cotra PDL, pentru că a existat şi aşa ceva, s-a purtat cu tot armamentul pus la dispoziţie de preşedintele de onoare. Dacă la nivel naţional, povestea PC se confundă cu familia lui domn profesor, la nivel judeţean, fostul PUR (Partidul Umanist Român) , acum Conservator, este strâns legată de defunctul PUNR, partid-şcoală penmtru multe alte partide. Cert, dacă Ionel Tompa nu exista, era greu cu PC-ul prin B-N, notorietatea şi alte calităţi ale lui Tompa atârnând greu în balanţa politicii locale. În rest şi fără să ne ascundem după vreo antenă, PC nu prea a strălucit nici la capitolul resurse umane şi nici la cel al PR-ului. Cât despre rezultatul muncii politice, adică a votului, căci politica nu e nimic altceva decât voturile care aduc puterea, banii şi influenţa, acesta e unul cel mult mediocru. Aşă că mai încet cu pianul pe scări şi