Sfinţii Petru şi Pavel sunt prăznuiţi azi împreună, pentru că amândoi s-au săvârşit la Roma, la porunca împăratului Nero – Petru fiind răstignit cu capul în jos, iar lui Pavel tăindu-i-se capul. În basmele româneşti, Sfântul Petru este cel care îl însoţeşte pe Dumnezeu în călătoriile sale pe pământ, petrecute, cândva, la începuturile lumii.

Tradiţia a consemnat ziua de 29 iunie ca data a martirajului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel deşi cercetările mai noi au stabilit cu o anume precizie că Petru a fost răstignit în anul 64, iar Pavel a fost decapitat în anul 67. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt autori de epistole incluse de Biserică între textele canonice ale Noului Testament (Pavel – 14; Petru – 2)

Sfântul Petru, numit la naştere Simon sau Simeon, era din oraşul Betsaida (situat pe malul nordic al lacului Ghenizaret, astăzi localitatea El Aradsch în Siria), fiind fratele mai mic al Apostolului Andrei. Tatăl lui se numea Iona. La vremea în care a fost chemat de Hristos la apostolat locuia în Capernaum, împreună cu soţia şi soacra sa. Se ocupa cu pescuitul, prin urmare, era un om simplu, neînvăţat.

În basmele populare româneşti, Sfântul Petru era o figură des întâlnită, fiind cel care îl însoţea pe Dumnezeu în călătoriile Sale pe pământ, la începuturile lumii.

Sfântul Petru s-a bucurat de respect din partea celorlalţi Apostoli. În multe situaţii, el lua cuvântul în numele tuturor. De pildă, în Cezareea lui Filip, atunci când Mântuitorul i-a întrebat pe ucenici cine cred că este El, Simon-Petru a răspuns prompt: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Cel viu“. Alături de fraţii Iacob şi Ioan, a fost martorul minunilor şi momentelor mai importante din viaţa lui Hristos.

Prea încrezător în sine (la Cina cea de Taină jurase că „dacă toţi se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti“), Petru este cel care se va lepăda de Hrist