Înainte să aruncaţi sâmburii fructelor pe care le mâncaţi, gândiţi-vă că o bobiţă atât de mică este capabilă, datorită energiei embrionare şi dotării biochimice, să dea naştere unui copac gigant. Tratamentul cu miez crud de fructe se numeşte nucleoterapie şi poate fi o alternativă sănătoasă de combatere a numeroase afecţiuni, însă este necesară supravegherea medicului. Se recomandă consumarea frecventă a miezului din: nuci, alune, caise, prune (în cantitate foarte mică), dovleac, floarea-soarelui, măr, măsline (numai la adulţi), struguri (pisaţi). Nu se recomandă însă miezurile de migdale, piersici, cireşe, vişine şi din fructe de pădure.

Cunoscut şi sub numele de alună amară, miezul sâmburelui de caisă, care rămâne după strivirea învelişului dur, este folosit din timpuri străvechi pe post de medicament. În medicina chineză, seminţele amărui de caisă, cu mirosul lor caracteristic, de migdală, sunt un remediu redutabil pentru bolnavii cu probleme respiratorii, precum astmul, bronşita, emfizemul sau tusea cronică. De asemenea, era şi este folosit pentru menţinerea tinereţii biologice. Se spune că cinci sâmburi administraţi zilnic adaugă tot atâtea zile de sănătate şi fericire la viaţa celui care îi consumă. Studiile moderne, la rândul lor, confirmă extraordinarele proprietăţi medicinale ale sâmburilor de caise, care se pare că le întrec şi pe cele ale caisei propriu-zise. Miezul sâmburilor de caise este indicat la copiii peste cinci ani, slabi, inapetenţi, constipaţi şi în cazul adulţilor care suferă de polihipovitaminoze, astenii, carenţe de calciu, fier şi magneziu. Se recomandă câte 10-15 sâmburi pe zi, în cure de 12 zile. Potrivit Societăţii Americane de Prevenire a Cancerului, vitamina B17 previne şi tratează, de asemenea, tensiunea arterială şi ameliorează durerile provocate de artrită.

Miezul de nucă, alunele şi fisticul

Este indicat în bolil