„1938, 11 februarie, ora 6 dimineaţa. Nu se lasă nici o critică la adresa noului guvern. Declaraţiile făcute presei după demisie de către domnul Octavian Goga se cenzurează. (…) Declaraţiile domnului Gh. Brătianu se cenzurează. De asemenea, ale tuturor şefilor de partide care sunt contra. (…) De la primirea prezentului ordin nu se vor mai lăsa să apară în ziare: 1) Nici o informaţie despre viaţa de partid: întrevederi, consfătuiri, deplasări etc. 2) Nici o declaraţie politică a nici unui om politic 3) nici un comentariu asupra actelor guvernului (…) 5) Orice critică personală la adresa oricăruia dintre membrii actualului guvern (…) 10) Nici o critică la adresa instituţiilor fundamentale ale statului (…) Ordinul de mai sus se va exectuta întocmai (…) S-a înţeles? Aceste instrucţiuni nu pot apare în ziare.”
V-ar fi plăcut să trăiţi în 1938? A fost nevoie să treacă aproape 70 de ani, pentru ca „aceste instrucţiuni” să poată „apare”. Nu neapărat „în ziare”, ci într-o carte - „Cenzura veghează”, antologie, studiu, repere cronologice şi note de Ioan Lăcustă, Editura Curtea Veche, 2007. Absolvent de filologie, Ioan Lăcustă lucrează la revista „Magazin istoric”, de la terminarea facultăţii (1972). Ca scriitor, a publicat mai multe cărţi de proză scurtă, un roman şi un volum de versuri. Ca istoric, mai multe cărţi de documente – selecţie, prezentare, studii, note etc. Ultima din această serie, „Cenzura veghează” transcrie cronologic Registrul Serviciului Cenzurii (documentul a fost donat de către un fost cenzor Bibliotecii Academiei, în 1957), acoperind perioada 10 august 1937 – 26 septembrie 1939.
Sunt publicate directivele, ordinele şi dispoziţiile pe care le-a dat sau doar le-a transmis din partea potentaţilor vremii şeful Cenzurii (colonelul-magistrat Romulus Hotineanu) subordonaţilor săi, referitor la ceea ce trebuia interzis şi la ceea ce putea fi lăsat s
