Te simți cam mizerabil când ți se dă un sfat ca cel de mai sus, mai ales când vine din partea unui un om despre a cărui înțelepciune nu poți să te îndoiești și în care ai multă încredere. Ajungi să te întrebi dacă ai greșit scriind „nasoale” și cât de mult. Numai că, despre un sistem care abundă de ani de zile în hoții, în care mafia a acaparat structural fiecare colțișor, nu poți să povestești frumos.

Discutam despre demiterea lui Marin Condescu din fruntea clubului, cerută public de șeful CEO, Laurențiu Ciurel. De partea cealaltă, era apelul la pace de care vă povesteam. Cu alte cuvinte, presa ar trebui să liniștească spiritele, nu să le agite. Aici aș avea o problemă. „Spiritele”, ca un grup, sunt relativ pătate, implicate în tot soiul de matrapazlâcuri care au produs grave prejudicii majorității. Ideea că presa face rău județului, nepromovând, cu litere de-o șchioapă, un succes de genul înregistrat de Pandurii, dar relatând în exces partea urâtă a gestionării banilor echipei, e puțin falsă și cumva periculoasă.

Bunul meu interlocutor voia să mă facă să înțeleg că succesul echipei de fotbal a orașului este inedit, că i se datorează lui Condescu și că, probabil, județul nu va mai avea un astfel de moment de mândrie. În opinia bunei mele cunoștințe, acest lucru ar fi trebuit să fie cap de afiș în presa locală, zilnic, și nu scandalul sindicatelor cu administrația CEO și nici Marin Condescu, acuzat de cheltuirea, probabil, ilegală a fondurilor echipei. Cu alte cuvinte, Marin Condescu, „așa cum e el”, a făcut ceva extraordinar cu echipa, pentru județ.

Ei… eu înțeleg deviza „scopul scuză mijloacele”, dar îmi displace ideea, mai ales că, sub această explicație, unii, precum Condescu, ajung latifundiari, cu firme în turismul sindical, care apoi se simt îndreptățiți să solicite concedieri masive în sistemul pe care l-au muls vreo două decenii. Ce vrea