Am ajuns să ne tânguim şi să cerem iertare chiar dacă ştim că practic nu am greşit cu nimic. Am cerut iertare crezând că traiul nostru va fi mai bun şi o să primim şi noi papara cuvenită sau măcar firimiturile de la masa celor care o duc de zece mii de ori mai bine ca noi. Am cerut…dar nimic, ni s-a adus doar la cunoştinţă că osânda revine şi că va fi mai cruntă decât orice moarte pe care ne-am fi putut imaginat-o. Dă Doamne cu paru-n mine că dai bine! Pe semne că de ieri a crescut salariul minim brut pe economie de la 750 la 800 lei. Spoială şi iar spoială căci ce să vezi tot de ieri s-a scumpit şi punctul de amendă pentru şoferi şi preţul gazelor şi chiar se anunţă scumpiri şi la energia electrică sau produsele din carne. Şi atunci unde e „sfârâiala”? Păi cum domne să ne meargă bine dacă ne merge rău? Am ajuns în Uniunea Europeană şi când credeam că România se va dezvolta într-un an cât alte ţări în zece ne-am trezit copleşiţi de un sentiment crunt care ne îndeamnă spre pieire ci nu se despre înviere aşa cum credeau cei mai mulţi dintre noi. Dacă e să ne aliniem la standardele europene păi să ne aliniem nu să fin ultimii în rândul proştilor şi să ne credem cei mai deştepţi. Zilele trecute am fost în Bulgaria şi deşi la prima vedere ai spune că este o ţară săracă ştie să exploateze la maxim tot ce este de exploatat. Mii de turişti vin în staţiunile lor şi plătesc mii de euro la hotelurile de lux construite acolo, mii de turişti vizitează obiectivele turistice din Bulgaria chiar dacă infrastructura e la pământ, mii de alţi turişti tranzitează Bulgaria şi admiră terenurile cultivate la milimetru, peisaje parcă desprinse din filmele science-fiction. De ce atâtea mii de turişti? Pentru că vecinii noştri bulgari ştiu să se vândă, în ciuda faptului că după cum am mai spus, la ei infrastructura e la pământ. Noi nu ştim să ne vindem şi după ce că nu ştim să facem nimic