În rândul celor care prin faptă şi cuvânt au îmbogăţit spiritualitatea ortodoxă românească în această parte a Ţării Moldovei, un loc aparte îl ocupă Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuţi, reprezentant de seamă al vechii noastre culturi bisericeşti.

Din mărturii, dar mai ales din tradiţia istorică, ştim că Sf. Ierarh Leontie s-a născut în zona Rădăuţi din părinţi dreptmăritori creştini, care i-au dat o creştere aleasă.

După ce Bogdan I, domnul Ţării Moldovei, a înălţat biserica cu hramul Sf. Ierarh Nicolae, s-a întemeiat în jurul acesteia o frumoasă mănăstire, unde avea să intre în nevoinţa călugărească fericitul Leontie, care îmbrăcând haina monahală a primit numele Lavrentie.

Mult sporind în nevoinţa călugărească, aşa cum este tradiţia bisericească ortodoxă, retrăgându-se în biserica de lemn cunoscută mai târziu sub numele Schitul lui Lavrentie, avea să-l primească pe cel ce avea să fie cunoscut în viaţa bisericească drept Cuviosul Daniil Sihastru. Înfiinţându-se scaunul episcopal la Rădăuţi, Cuviosul Lavrentie este chemat la înalta vrednicie şi răspundere înfricoşătoare de ierarh.

Simţind vârsta înaintată, dar şi suferind mult după mult iubita linişte unde se formase şi unde putea vorbi numai cu Dumnezeu, se retrage din scaunul episcopal, primind numele de schimonahul Leontie. Dându-le ucenicilor săi ultimele învăţături, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului Nostru Iisus Hristos, înmormântat fiind în biserica de lemn a Schitului Laura, mai sus de satul Vicov. Cunoscute şi răspândite minunile ce se făceau la mormântul Sf. Leontie de la Laura, credincioşii şi clerul au cerut mitropolitului Moldovei de atunci să aprobe scoaterea din pământ a acestui mare odor duhovnicesc şi strămutarea în Biserica ,,Sf. Nicolae” din Rădăuţi.

Despre minunile săvârşite de Sf. Ierarh Leontie avem numeroase mărturii consemnate atât în izvoare interne, cât şi