Dacă Alexandru V. Beldiman a avut ideea de a fonda ziarul „Adeverul”, Constantin Mille este, fără îndoială, inovatorul absolut al publicaţiei moştenite de la Beldiman şi cel care a plasat-o definitiv în elita presei române moderne. Virulentele campanii purtate de „Adeverul”au zguduit din temelii peisajul politic şi social al vremii.

În afara temelor de campanii publicistice pornite la iniţiativa lui Beldiman („Contra dinastiei străine”, „Pentru republica română”, „Contra barbariilor poliţieneşti şi administrative”, „Contra abuzurilor din armată”, „Chestia ţărănească”, „Răscoalele ţărăneşti”, „Pentru votul universal”, „Chestia naţională”, „Chestia evreiască”, „Adeverul şi socialiştii”, etc), pe care le-a urmărit şi le-a dezvoltat cu consecvenţă, sub spectaculoasa direcţie a lui Mille, „Adeverul” s-a implicat, din punct de vedere editorial, în alte câteva campanii consistente şi de durată.

Campaniile „Adeverului”

Procesul Librescu: un tânăr ziarist care îşi satisfăcea stagiul militar denunţă în paginile ziarului unde era angajat o serie de fapte grave şi este târât în judecată. Mille îl apără în instanţă şi pledează pentru el în Consiliul de Război. La 10 mai 1902, „Adeverul” culege roadele unei atitudini ferme de câţiva ani: printr-un ordin de zi, regele interzice bătaia în armată. Afacerea Morisseau: un iezuit se insinuează într-o familie boierească, izbuteşte să o ia în stăpânire cu tot cu averea ei, exploatează ţărănimea unui sat întreg , ajungând până la crimă. Căderea guvernului Sturdza: „Adeverul” ia poziţie faţă de politica sa demagogică care, de la un moment dat, capătă aura trădarii şi luptă până la când acesta îşi dă demisia, sub oprobiul public. Cluburile ţărăneşti: mişcarea de trezire la conştiinţa naţională şi la demnitate a populaţiei de la sate, iniţiată de Spiru Haret, este susţinută de „Adeverul” în ciuda tuturor intimidărilor; mai m